CAPITOLUL 9: CE ESTE UN PROIECT

CE ESTE UN PROIECT ?

Cuvantul "proiect" poate fi utilizat pentru a descrie o incercare de conducere si coordonare a unui anumit numar de activitati pentru atingerea unui obiectiv specific.
In contextul nostru, proiectele educative sunt puse in aplicare de unitatile scolare, ca organisme care intentioneaza atingerea unor obiective ca :
- modalitati de aplicare a unor programe de studii sau de filiere de invatamant;
- elaborarea sau innoirea metodologieie generale sau a unor elemente metodice;
- realizarea de resurse pedagogice (audio-vizuale, informatice, media);
- conceperea unor dispozitive de formare initiala sau continua a cadrelor didactice;
- organizarea unor retele de schimburi sau cooperare cu late unitati scolare din tara sau strainatate.
Proiectul este totdeauna expresia unei politici: el vizeaza ca prin intermediul unui ansamblu de actiuni sa produca o "transformare". El implica resurse umane (actori ai transformarii), resurse materiale si resurse financiare si se desfasoara totdeauna intr-un context spatio-temporal particular.
Se observa deci ca definirea unui proiect educativ este determinata de mediul in care se situeaza, proiectul fiind , in fapt, un proces global si integrator.
Proiectul presupune capacitatea de a concepe politici educative, sisteme sau practici de formare si de a le implanta, instala, dezvolta si desfasura in situatii sociale reale in interiorul sau in afara institutiilor traditionale de formare.
Se pot distinge trei mari tipuri de proiecte:
1. Proiect de practici pedagogice.Este vorba de ansamblarea proceselor de lucru care alcatuiesc activitatea pedagogica in formele ei de "predare/invatare" la nivelul unei clase de elevi, intr-o secventa de formare (unitate didactica).
Aici se regasesc, in termeni de mijloace si modalitati, tot ceea ce caracterizeaza aspectul pedagogic, alegerea materialelor- suport, selectarea continuturilor, a cadrelor didactice, a logisticii, etc.
2. Proiect de sisteme de formare. Este vorba de montarea si asamblarea unor procese mai ample care alcatuiesc sistemul de invatamant peren.
Acest tip de proiect poate desemna sistemul de invatamant care exista intr-un cadru juridic dat, dar si o actiune de formare punctuala propusa si condusa astfel incat sa faca cunoscut tuturor cadrelor didactice un nou program, o noua finalitate, etc.
3. Proiect de politici sociale. Ca si practicile pedagogice, sistemele de formare se desfasoara in interiorul unor cadre mai largi care reunesc decizii politice care demonstreaza anumite orientari fundamentale in domeniul socialului.
Un astfel de proiect poate desemna tendintele de democratizare a unui anumit sistem scolar, sau dorinta de a insera educativul in activitatea socio-economica. Dar problema socialului nu e usoara.
Oricare din aceste tipuri de proiecte implica rezolvarea unor probleme. In aceeasi maniera cu inginerii din domeniul industriei care lucreaza pe baza de proiecte, trebuie ca si in invatamant sa se rezolve probleme specifice cum ar fi tratarea simultana a mai multor proiecte sau interventia intr-un proiect propus sau impus atunci cand nu merge bine. Din fericire exista metode si concepte de gestionare a proiectelor, testate si atestate, care pot fi adaptate la situatiile particulare ale vietii.
Cu toate ca prezinta o diversitate infinita, proiectele dupa care ne conducem au totdeauna un anumit numar de traiecte comune atat in ce priveste problemele de rezolvat cat si solutiile pe care le punem in aplicare.
In ansamblul sau, un proiect poate prezenta doua etape: o faza de inginerie si o faza de realizare incluzand momentul delicat al montajului.




In acest stadiu ne referim la faza de inginerie.

DE LA IDEE LA PROIECT : ELEMENTUL DECLANSATOR

Un proiect implica unul sau mai multe obiective, un demers specific care permite structurarea progresiva a realitatii viitoare din punct de vedere metodologic, a actiunilor de intreprins in functie de resursele date. Prin urmare un proiect nu reprezinta doar o intentie vaga sau doar o schita.
Un proiect nu se decreteaza. Un prim factor de reusita il constituie analiza prealabila a oportunitatilor, adica identificarea punctelor de sprijin si a factorului declansator al proiectului. In acelasi timp e vorba si de evaluarea dificultatilor previzibile.
Trebuie luate in considerare mai multe elemente: oamenii, tehnicile, riscurile, costurile si cheltuielile.

CHESTIUNI PREALABILE

IN MOMENTUL GENEZEI PROIECTULUI
In epoca noastra se multiplica necesitatile de a actiona pe baza de parteneriat datorita complexitatii solutiilor de aplicat cat si a cerintelor indivizilor sau institutiilor.
In amonte, parteneriatul presupune domeniul negocierii si schimburilor. Daca se discuta in termeni de obiective se raspunde in termeni de riscuri: "in ce masura ceea ce astept de la proiect si de la parteneriat este superior situatiei actuale?"
Riscul este ceea ce fiecare persoana, sau institutie, poate pierde sau castiga prin schimbare sau inovare. Este deci necesar ca fiecare sa-si analizeze riscurile pozitive (ceea ce va castiga - sau crede ca va castiga, ceea ce e de valoare) si riscurile negative (ceea ce va pierde sau crede ca va pierde).
Analiza se face asupra domeniului proiectului: care sunt domeniile de actiune asupra carora se propune interventia ? Analiza cauta sa distinga obiectivele proiectului in sensul de "rezultate ale", "tel", de atins. In fine, analiza ia in considerare trebuintele celui care solicita. De unde vine cerinta ? Ce vrea solicitantul ? Are, cu adevarat, o nevoie? Care sunt obiectivele sale adevarate?
INAINTEA ANGAJARII IN PROIECT

A schimba ceea ce exista pentru a-l face mai bine adaptat la mediul sau, mai performant, antreneaza, inevitabil, modificari profunde ale rolurilor si misiunilor actorilor structurii considerate.
Pentru unitatea scolara, schimbarea in interiorul ei este totdeauna o sursa de traumatisme: aplicarea oricarui proiect nu scapa de aceasta regula deoarece se inscrie intr-un proces de "schimbare - tranzitie".
Pentru conducatorul unui proiectconceperea si punerea in aplicare a unei actiuni sau a unui produs, presupune un demers ingineresc riguros. Aceasta vizeaza aplicarea unui ansamblu de principii si de operatii (definirea obiectivelor, construirea proiectului, elaborarea unui tablou de bord) care-i maximalizeaza sansele de reusita.
In fata dorintei de inchegare a unui proiect trebuie, la nivelul pilotajului, sa se ia in considerare doua domenii: domeniul rationalului si domeniul relationalului. Primul domeniu are ca obiect metodele de planificare, adica metode si mijloace de ordin tehnic. Cel de-al doilea se refera la definirea relatiilor: cine ce face in interiorul proiectului ? Cine monitorizeaza metodele si mijloacele? Cine insoteste si supravegheaza proiectul ?
Dificultatea esentiala consta in a reusi sa faci ca aceasta idee de schimbare sa fie impartasita de majoritatea actorilor pentru ca ea nu se poate sprijini doar pe o conduita "directiva".
O alta dificultate consta in gestionarea a doua logici paralele: trebuie asigurata continuarea functionarii unei activitati cotidiene, si, in acelasi timp, punerea in practica a unui proiect.
La fel, se poate spune ca angajarea intr-un proiect pornind de la o idee sau de la o propunere, inseamna asumarea unui risc, a carui importanta trebuie evaluata.

I
INITIALIZAREA PROIECTULUI

Orice idee de schimbare pentru a fi concretizata trebuie sa intalneasca o suma de conditii favorabile.
Faza de initializare, in timpul careia se realizeaza:
- insusirea proiectului de schimbare;
- punerea in evidenta a intereselor pentru institutie(i);
- informarea principalilor actori trebuie sa dispuna de un timp de reflectie.
Criteriul de reusita nu este dorinta de schimbare, ci gradul de maturitate al mediului proiectului in ansamblul sau (competentele actorilor, calitatile demersurilor didactice, resursele...).
Acesta este rezultatul unei istorii a capitalizarii unor cunostinte.

ACTIUNI PREMERGATOARE

In faza de initializare, este nevoie de identificarea unor elemente care ar putea fi definite ca "premergatoare" proiectului
- a defini schimbarile asteptate in functie de context;
- a identifica existenta unui potential pentru aplicarea proiectului in primul rand, o echipa de lucru;
- a realiza o coerenta pentru un ansamblu de sarcini, specificatii, constrangeri, un inceput si un sfarsit.
Gestionarea proiectului e un proces de definire si de manipulare a "variabilelor proiectului' pentru a atinge obiectivele intr-o maniera optima. Se recomanda stabilirea unei durate pentru proiect.
Faza de initializare este o faza de coacere in care initiatorul si echipa isi insusesc proiectul.
E o faza in care se decide asupra interesului si se proiecteaza un demers. Este, de asemenea o faza in care se incearca crearea conditiilor de receptivitate a proiectului din partea instantelor de decizie si de parteneri.
Etapa de initializare se realizeaza atunci cand:
- rezultatele investigarii permit listarea principalelor riscuri interne si externe proiectului;
- ante-proiectul e trasat in linii mari (context, obiective, demersuri si modalitati, rezultate scontate);
- s-a identificat "hamalul" proiectului;
- existenta proiectului a facut obiectul unei informari globale.
Pentru seful de proiect (si pentru echipa sa), acesta e momentul in care trebuie sa fie capabil ca, in fata institutiei, sa:
- inteleaga, clarifice, accepte o misiune;
- propuna, negocieze, redacteze obiectivele;
- precizeze necesitatile;
- defineasca, organizeze legaturile cu actorii.
Gestionarea eficienta a proiectului rezida in principal in aptitudinea de a face bine trei lucruri:
- conducerea (manuirea, strunirea) oamenilor care executa munca;
- luarea deciziilor si, mai mult,
- comunicarea.
Asta implica faptul ca, uneori, in aceasta faza se poate decide renuntarea la proiect in functie de constrangerile reperate.

II
STUDIUL DE FEZABILITATE

In acest moment proiectul este initializat si s-au definit obiectivele generale. S-au prezentat riscurile virtuale, si s-au stabilit "hamalii" proiectului.
OBIECTIVELE ACESTEI FAZE
- Studiul de fezabilitate este o etapa de preanaliza. El vizeaza in general, argumentarea si motivarea deciziei de a pune in practica proiectul.
- Studiul are ca obiectiv deciderea asupra configuratiei generale, facand sa iasa la suprafata, in mod concret, pe baza de analize si de cifre statistice, interesul de aplicare a proiectului.
- In aceasta faza ar trebui sa fie identificate punctele forte ale actiunii precum si dificultatile pentru a se permite formularea unei tactici de abordare insotita de un plan de actiune si de evaluare a mijloacelor pentru a pune proiectul in functiune.
- aceasta etapa vizeaza precizarea pozitiei institutionale, informarea si sensibilizarea mai profunda a actorilor fata de proiect si de procesele pe care le va declansa.

SCHEMA GENERALA DE APLICARE









DEMERSUL

Atingerea obiectivelor acestei faze solicita un numar de activitati variabile in functie de stadiul de avansare si de statutul fiecarui proiect. In plus, este de dorit si se recomanda, in ciuda diversitatii proiectelor si studiilor, a se interoga asupra gradului de adecvare intre actiunile vizate si resursele mobilizate.
Astfel,
capacitatea de a face implica : mijloace umane si materiale
vointa de a face implica : planificare (planning)
"stiinta" de a face implica : competente si metode
trebuinta de a face implica : caiet de sarcini (tablou de bord).

UN PROCES RELATIONAL

Intr-o maniera globala trebuie prevazut modul de pilotare a actiunii. Acesta trebuie sa se adapteze modificarilor frecvente si adesea, importante. Prin urmare este nevoie de conceperea a ceea ce se numeste strategie organizationala.
Unul dintre primele elemente ale studiului de fezabilitate consta in situarea indivizilor implicati in proiect: cine sunt decidentii? Din cine e formata echipa? Care sunt actorii (principali, releu, vizati)?
Decidentii valideaza deciziile luate de echipa, afecteaza resursele (umane, materiale, financiare...).
Seful de proiect (impreuna cu echipa) face propuneri catre decidenti, conduce actiunile, asigura promovarea proiectului.
Actorii principali (actorii aflati in puncte cheie) pot bloca un proces, il pot facilita sau promova, ceea ce inseamna ca acestia trebuie castigati de partea proiectului. Actorii releu pot ajuta , la un moment dat pot influenta - nu neaparat pe cale ierarhica - prin urmare si acestia trebuie tinuti alaturi. Actorii vizati ( actorii-tinta) sunt afectati zilnic de proiect: activitatea lor va fi modificatamai mult sau mai putin,de asemenea relatiile lor, de aceea trebuie sa fie informati si, pe cat posibil, asociati proiectului.
Seful de proiect trebuie sa "masoare" statutul proiectului in raport cu prioritatile institutiei, cu alte proiecte sau activitati. Trebuie sa se interogheze asupra autoritatii de a actiona a sefului de proiect. Cine ii acorda aceasta autoritate?

ORGANIZAREA PROIECTULUI

Studiul de fezabilitate duce la organizarea proiectului. In acest studiu este preferabil ca proiectul sa fie descompus in etape intermediare. Se pot distinge trei elemente:
- etapa ingineriei;
- etapa montajului;
- timpul de realizare.
A organiza un proiect inseamna a-l planifica adica a stabili planul director al proiectului, adica:
- clarificarea scopului;
- deducerea obiectivelor de actiune;
- definirea activitatilor (a actiunilor generale) sau a sarcinilor (actiuni particulare) pentru punerea in aplicare;
- stabilirea mijloacelor necesare, a cheltuielilor previzionate.
Organizarea unui plan de actiune trebuie sa includa si o tactica pentru ca proiectul sa fie insusit de catre actori precum si o tactica de conducere a acestora "in regim" de proiect.
Sistematizarea proiectului are nevoie de precizarea zonelor de activitate si nivelelor de implicare a actorilor in diferite faze (preparative, de demaraj sau de functionare).
Studiul de fezabilitate poate releva un anumit numar de puncte forte pe care se poate sprijini proiectul pentru a demara dar si puncte de alerta. Astfel, studiul de fezabilitate poate avea si scopul de a propune variante alternative in anumite momente ale proiectului.

ORGANIZAREA DEMERSULUI

Insasi organizarea proiectului implica cu necesitate o planificare. Inca de la inceput trebuie evaluate mijloacele pentru conducerea studiului: timpul, numarul de reuniuni, deplasarile, cercetarea documentara, interventia expertilor. Apoi, este vorba de pilotarea si conducerea propriu-zisa a studiului. In fine trebuie formulate si difuzate concluziile.
In orice moment sarcinile si activitatile pot bulversa cronologia "Teoretica"; anumite activitati declanseaza anticipari si progrese rapide, altele produc intarzieri.
Pentru pilotare este de dorit ca echipa sa dispuna de mijloace pentru a masura progresul activitatilor prin stabilirea rezultatelor intermediare.

FORMALIZAREA

Aceasta este necesara pentru definirea proiectului, pentru intretinerea unei reflectii, pentru fixarea unui plan de actiune sau de comunicare. Fiecare sef de proiect trebuie sa conceapa, impreuna cu echipa sa, documente de formalizare. De la aceasta regula nu se poate abate nici studiul de fezabilitate.
Propunem, ca element indicativ, un plan tip. Intr-o prima parte se reaminteste intr-o maniera precisa ratiunea de a fi a proiectului, se descrie situatia, adica se formuleaza conceptual schimbarea dorita si contextul acesteia si, de asemenea, se defineste impactul scontat si conditiile de reusita. In fine se arata componenta echipei si responsabilitatile fiecarui membru.
In partea a doua, documentul de formalizare propune obiectivele functionale, organizarea secventiala anticipata: planificarea proiectului.De asemenea se propun conditiile de realizare (metode, costuri directe si indirecte, calendarul,...).
In cea de a treia parte, documentul prezinta un plan de actiune tip, un scenariu pentru implementarea proiectului. De asemenea se stabileste tabloul de bord general. Acesta indica elementele de gestionare a proiectului, descrie logistica: logistica documentarii pentru fluxul informatiilor, logistica materiala, pentru fluxul fizic (persoane, material...) si logistica decizionala. Un asemenea tablou de bord inseamna un instrument referential pentru desfasurarea proiectului si pentru stabilirea caietului de sarcini (caiet care traseaza sarcinile fiecarui actor care trebuie sa dispuna la momentul interventiei de mijloacele necesare pentru realizarea sarcinii sale).
Se poate spune ca, la finele studiului de fezabilitate organizarea generala este elaborata. S-a realizat un capital de informatii necesare luarii deciziilor si actiunii.

VALIDAREA STUDIULUI DE FEZABILITATE

Prezentarea si validarea acestui studiu de catre decidenti este o etapa esentiala a studiului de fezabilitate si a proiectului in globalitatea sa. In acest scop, echipa concepe un dosar de prezentare.
Criteriul de redactare al acestui dosar este acela de a permite unui responsabil care nu e specialist in domeniu sa inteleaga in cateva minute esentialul proiectului.

CE ESTE UN PROIECT ?

Cuvantul "proiect" poate fi utilizat pentru a descrie o incercare de conducere si coordonare a unui anumit numar de activitati pentru atingerea unui obiectiv specific.
In contextul nostru, proiectele educative sunt puse in aplicare de unitatile scolare, ca organisme care intentioneaza atingerea unor obiective ca :
- modalitati de aplicare a unor programe de studii sau de filiere de invatamant;
- elaborarea sau innoirea metodologieie generale sau a unor elemente metodice;
- realizarea de resurse pedagogice (audio-vizuale, informatice, media);
- conceperea unor dispozitive de formare initiala sau continua a cadrelor didactice;
- organizarea unor retele de schimburi sau cooperare cu late unitati scolare din tara sau strainatate.
Proiectul este totdeauna expresia unei politici: el vizeaza ca prin intermediul unui ansamblu de actiuni sa produca o "transformare". El implica resurse umane (actori ai transformarii), resurse materiale si resurse financiare si se desfasoara totdeauna intr-un context spatio-temporal particular.
Se observa deci ca definirea unui proiect educativ este determinata de mediul in care se situeaza, proiectul fiind , in fapt, un proces global si integrator.
Proiectul presupune capacitatea de a concepe politici educative, sisteme sau practici de formare si de a le implanta, instala, dezvolta si desfasura in situatii sociale reale in interiorul sau in afara institutiilor traditionale de formare.
Se pot distinge trei mari tipuri de proiecte:
1. Proiect de practici pedagogice.Este vorba de ansamblarea proceselor de lucru care alcatuiesc activitatea pedagogica in formele ei de "predare/invatare" la nivelul unei clase de elevi, intr-o secventa de formare (unitate didactica).
Aici se regasesc, in termeni de mijloace si modalitati, tot ceea ce caracterizeaza aspectul pedagogic, alegerea materialelor- suport, selectarea continuturilor, a cadrelor didactice, a logisticii, etc.
2. Proiect de sisteme de formare. Este vorba de montarea si asamblarea unor procese mai ample care alcatuiesc sistemul de invatamant peren.
Acest tip de proiect poate desemna sistemul de invatamant care exista intr-un cadru juridic dat, dar si o actiune de formare punctuala propusa si condusa astfel incat sa faca cunoscut tuturor cadrelor didactice un nou program, o noua finalitate, etc.
3. Proiect de politici sociale. Ca si practicile pedagogice, sistemele de formare se desfasoara in interiorul unor cadre mai largi care reunesc decizii politice care demonstreaza anumite orientari fundamentale in domeniul socialului.
Un astfel de proiect poate desemna tendintele de democratizare a unui anumit sistem scolar, sau dorinta de a insera educativul in activitatea socio-economica. Dar problema socialului nu e usoara.
Oricare din aceste tipuri de proiecte implica rezolvarea unor probleme. In aceeasi maniera cu inginerii din domeniul industriei care lucreaza pe baza de proiecte, trebuie ca si in invatamant sa se rezolve probleme specifice cum ar fi tratarea simultana a mai multor proiecte sau interventia intr-un proiect propus sau impus atunci cand nu merge bine. Din fericire exista metode si concepte de gestionare a proiectelor, testate si atestate, care pot fi adaptate la situatiile particulare ale vietii.
Cu toate ca prezinta o diversitate infinita, proiectele dupa care ne conducem au totdeauna un anumit numar de traiecte comune atat in ce priveste problemele de rezolvat cat si solutiile pe care le punem in aplicare.
In ansamblul sau, un proiect poate prezenta doua etape: o faza de inginerie si o faza de realizare incluzand momentul delicat al montajului.




In acest stadiu ne referim la faza de inginerie.

DE LA IDEE LA PROIECT : ELEMENTUL DECLANSATOR

Un proiect implica unul sau mai multe obiective, un demers specific care permite structurarea progresiva a realitatii viitoare din punct de vedere metodologic, a actiunilor de intreprins in functie de resursele date. Prin urmare un proiect nu reprezinta doar o intentie vaga sau doar o schita.
Un proiect nu se decreteaza. Un prim factor de reusita il constituie analiza prealabila a oportunitatilor, adica identificarea punctelor de sprijin si a factorului declansator al proiectului. In acelasi timp e vorba si de evaluarea dificultatilor previzibile.
Trebuie luate in considerare mai multe elemente: oamenii, tehnicile, riscurile, costurile si cheltuielile.

CHESTIUNI PREALABILE

IN MOMENTUL GENEZEI PROIECTULUI
In epoca noastra se multiplica necesitatile de a actiona pe baza de parteneriat datorita complexitatii solutiilor de aplicat cat si a cerintelor indivizilor sau institutiilor.
In amonte, parteneriatul presupune domeniul negocierii si schimburilor. Daca se discuta in termeni de obiective se raspunde in termeni de riscuri: "in ce masura ceea ce astept de la proiect si de la parteneriat este superior situatiei actuale?"
Riscul este ceea ce fiecare persoana, sau institutie, poate pierde sau castiga prin schimbare sau inovare. Este deci necesar ca fiecare sa-si analizeze riscurile pozitive (ceea ce va castiga - sau crede ca va castiga, ceea ce e de valoare) si riscurile negative (ceea ce va pierde sau crede ca va pierde).
Analiza se face asupra domeniului proiectului: care sunt domeniile de actiune asupra carora se propune interventia ? Analiza cauta sa distinga obiectivele proiectului in sensul de "rezultate ale", "tel", de atins. In fine, analiza ia in considerare trebuintele celui care solicita. De unde vine cerinta ? Ce vrea solicitantul ? Are, cu adevarat, o nevoie? Care sunt obiectivele sale adevarate?
INAINTEA ANGAJARII IN PROIECT

A schimba ceea ce exista pentru a-l face mai bine adaptat la mediul sau, mai performant, antreneaza, inevitabil, modificari profunde ale rolurilor si misiunilor actorilor structurii considerate.
Pentru unitatea scolara, schimbarea in interiorul ei este totdeauna o sursa de traumatisme: aplicarea oricarui proiect nu scapa de aceasta regula deoarece se inscrie intr-un proces de "schimbare - tranzitie".
Pentru conducatorul unui proiectconceperea si punerea in aplicare a unei actiuni sau a unui produs, presupune un demers ingineresc riguros. Aceasta vizeaza aplicarea unui ansamblu de principii si de operatii (definirea obiectivelor, construirea proiectului, elaborarea unui tablou de bord) care-i maximalizeaza sansele de reusita.
In fata dorintei de inchegare a unui proiect trebuie, la nivelul pilotajului, sa se ia in considerare doua domenii: domeniul rationalului si domeniul relationalului. Primul domeniu are ca obiect metodele de planificare, adica metode si mijloace de ordin tehnic. Cel de-al doilea se refera la definirea relatiilor: cine ce face in interiorul proiectului ? Cine monitorizeaza metodele si mijloacele? Cine insoteste si supravegheaza proiectul ?
Dificultatea esentiala consta in a reusi sa faci ca aceasta idee de schimbare sa fie impartasita de majoritatea actorilor pentru ca ea nu se poate sprijini doar pe o conduita "directiva".
O alta dificultate consta in gestionarea a doua logici paralele: trebuie asigurata continuarea functionarii unei activitati cotidiene, si, in acelasi timp, punerea in practica a unui proiect.
La fel, se poate spune ca angajarea intr-un proiect pornind de la o idee sau de la o propunere, inseamna asumarea unui risc, a carui importanta trebuie evaluata.

I
INITIALIZAREA PROIECTULUI

Orice idee de schimbare pentru a fi concretizata trebuie sa intalneasca o suma de conditii favorabile.
Faza de initializare, in timpul careia se realizeaza:
- insusirea proiectului de schimbare;
- punerea in evidenta a intereselor pentru institutie(i);
- informarea principalilor actori trebuie sa dispuna de un timp de reflectie.
Criteriul de reusita nu este dorinta de schimbare, ci gradul de maturitate al mediului proiectului in ansamblul sau (competentele actorilor, calitatile demersurilor didactice, resursele...).
Acesta este rezultatul unei istorii a capitalizarii unor cunostinte.

ACTIUNI PREMERGATOARE

In faza de initializare, este nevoie de identificarea unor elemente care ar putea fi definite ca "premergatoare" proiectului
- a defini schimbarile asteptate in functie de context;
- a identifica existenta unui potential pentru aplicarea proiectului in primul rand, o echipa de lucru;
- a realiza o coerenta pentru un ansamblu de sarcini, specificatii, constrangeri, un inceput si un sfarsit.
Gestionarea proiectului e un proces de definire si de manipulare a "variabilelor proiectului' pentru a atinge obiectivele intr-o maniera optima. Se recomanda stabilirea unei durate pentru proiect.
Faza de initializare este o faza de coacere in care initiatorul si echipa isi insusesc proiectul.
E o faza in care se decide asupra interesului si se proiecteaza un demers. Este, de asemenea o faza in care se incearca crearea conditiilor de receptivitate a proiectului din partea instantelor de decizie si de parteneri.
Etapa de initializare se realizeaza atunci cand:
- rezultatele investigarii permit listarea principalelor riscuri interne si externe proiectului;
- ante-proiectul e trasat in linii mari (context, obiective, demersuri si modalitati, rezultate scontate);
- s-a identificat "hamalul" proiectului;
- existenta proiectului a facut obiectul unei informari globale.
Pentru seful de proiect (si pentru echipa sa), acesta e momentul in care trebuie sa fie capabil ca, in fata institutiei, sa:
- inteleaga, clarifice, accepte o misiune;
- propuna, negocieze, redacteze obiectivele;
- precizeze necesitatile;
- defineasca, organizeze legaturile cu actorii.
Gestionarea eficienta a proiectului rezida in principal in aptitudinea de a face bine trei lucruri:
- conducerea (manuirea, strunirea) oamenilor care executa munca;
- luarea deciziilor si, mai mult,
- comunicarea.
Asta implica faptul ca, uneori, in aceasta faza se poate decide renuntarea la proiect in functie de constrangerile reperate.

II
STUDIUL DE FEZABILITATE

In acest moment proiectul este initializat si s-au definit obiectivele generale. S-au prezentat riscurile virtuale, si s-au stabilit "hamalii" proiectului.
OBIECTIVELE ACESTEI FAZE
- Studiul de fezabilitate este o etapa de preanaliza. El vizeaza in general, argumentarea si motivarea deciziei de a pune in practica proiectul.
- Studiul are ca obiectiv deciderea asupra configuratiei generale, facand sa iasa la suprafata, in mod concret, pe baza de analize si de cifre statistice, interesul de aplicare a proiectului.
- In aceasta faza ar trebui sa fie identificate punctele forte ale actiunii precum si dificultatile pentru a se permite formularea unei tactici de abordare insotita de un plan de actiune si de evaluare a mijloacelor pentru a pune proiectul in functiune.
- aceasta etapa vizeaza precizarea pozitiei institutionale, informarea si sensibilizarea mai profunda a actorilor fata de proiect si de procesele pe care le va declansa.

SCHEMA GENERALA DE APLICARE

DEMERSUL

Atingerea obiectivelor acestei faze solicita un numar de activitati variabile in functie de stadiul de avansare si de statutul fiecarui proiect. In plus, este de dorit si se recomanda, in ciuda diversitatii proiectelor si studiilor, a se interoga asupra gradului de adecvare intre actiunile vizate si resursele mobilizate.
Astfel,
capacitatea de a face implica : mijloace umane si materiale
vointa de a face implica : planificare (planning)
"stiinta" de a face implica : competente si metode
trebuinta de a face implica : caiet de sarcini (tablou de bord).

UN PROCES RELATIONAL

Intr-o maniera globala trebuie prevazut modul de pilotare a actiunii. Acesta trebuie sa se adapteze modificarilor frecvente si adesea, importante. Prin urmare este nevoie de conceperea a ceea ce se numeste strategie organizationala.
Unul dintre primele elemente ale studiului de fezabilitate consta in situarea indivizilor implicati in proiect: cine sunt decidentii? Din cine e formata echipa? Care sunt actorii (principali, releu, vizati)?
Decidentii valideaza deciziile luate de echipa, afecteaza resursele (umane, materiale, financiare...).
Seful de proiect (impreuna cu echipa) face propuneri catre decidenti, conduce actiunile, asigura promovarea proiectului.
Actorii principali (actorii aflati in puncte cheie) pot bloca un proces, il pot facilita sau promova, ceea ce inseamna ca acestia trebuie castigati de partea proiectului. Actorii releu pot ajuta , la un moment dat pot influenta - nu neaparat pe cale ierarhica - prin urmare si acestia trebuie tinuti alaturi. Actorii vizati ( actorii-tinta) sunt afectati zilnic de proiect: activitatea lor va fi modificatamai mult sau mai putin,de asemenea relatiile lor, de aceea trebuie sa fie informati si, pe cat posibil, asociati proiectului.
Seful de proiect trebuie sa "masoare" statutul proiectului in raport cu prioritatile institutiei, cu alte proiecte sau activitati. Trebuie sa se interogheze asupra autoritatii de a actiona a sefului de proiect. Cine ii acorda aceasta autoritate?

ORGANIZAREA PROIECTULUI

Studiul de fezabilitate duce la organizarea proiectului. In acest studiu este preferabil ca proiectul sa fie descompus in etape intermediare. Se pot distinge trei elemente:
- etapa ingineriei;
- etapa montajului;
- timpul de realizare.
A organiza un proiect inseamna a-l planifica adica a stabili planul director al proiectului, adica:
- clarificarea scopului;
- deducerea obiectivelor de actiune;
- definirea activitatilor (a actiunilor generale) sau a sarcinilor (actiuni particulare) pentru punerea in aplicare;
- stabilirea mijloacelor necesare, a cheltuielilor previzionate.
Organizarea unui plan de actiune trebuie sa includa si o tactica pentru ca proiectul sa fie insusit de catre actori precum si o tactica de conducere a acestora "in regim" de proiect.
Sistematizarea proiectului are nevoie de precizarea zonelor de activitate si nivelelor de implicare a actorilor in diferite faze (preparative, de demaraj sau de functionare).
Studiul de fezabilitate poate releva un anumit numar de puncte forte pe care se poate sprijini proiectul pentru a demara dar si puncte de alerta. Astfel, studiul de fezabilitate poate avea si scopul de a propune variante alternative in anumite momente ale proiectului.

ORGANIZAREA DEMERSULUI

Insasi organizarea proiectului implica cu necesitate o planificare. Inca de la inceput trebuie evaluate mijloacele pentru conducerea studiului: timpul, numarul de reuniuni, deplasarile, cercetarea documentara, interventia expertilor. Apoi, este vorba de pilotarea si conducerea propriu-zisa a studiului. In fine trebuie formulate si difuzate concluziile.
In orice moment sarcinile si activitatile pot bulversa cronologia "Teoretica"; anumite activitati declanseaza anticipari si progrese rapide, altele produc intarzieri.
Pentru pilotare este de dorit ca echipa sa dispuna de mijloace pentru a masura progresul activitatilor prin stabilirea rezultatelor intermediare.

FORMALIZAREA

Aceasta este necesara pentru definirea proiectului, pentru intretinerea unei reflectii, pentru fixarea unui plan de actiune sau de comunicare. Fiecare sef de proiect trebuie sa conceapa, impreuna cu echipa sa, documente de formalizare. De la aceasta regula nu se poate abate nici studiul de fezabilitate.
Propunem, ca element indicativ, un plan tip. Intr-o prima parte se reaminteste intr-o maniera precisa ratiunea de a fi a proiectului, se descrie situatia, adica se formuleaza conceptual schimbarea dorita si contextul acesteia si, de asemenea, se defineste impactul scontat si conditiile de reusita. In fine se arata componenta echipei si responsabilitatile fiecarui membru.
In partea a doua, documentul de formalizare propune obiectivele functionale, organizarea secventiala anticipata: planificarea proiectului.De asemenea se propun conditiile de realizare (metode, costuri directe si indirecte, calendarul,...).
In cea de a treia parte, documentul prezinta un plan de actiune tip, un scenariu pentru implementarea proiectului. De asemenea se stabileste tabloul de bord general. Acesta indica elementele de gestionare a proiectului, descrie logistica: logistica documentarii pentru fluxul informatiilor, logistica materiala, pentru fluxul fizic (persoane, material...) si logistica decizionala. Un asemenea tablou de bord inseamna un instrument referential pentru desfasurarea proiectului si pentru stabilirea caietului de sarcini (caiet care traseaza sarcinile fiecarui actor care trebuie sa dispuna la momentul interventiei de mijloacele necesare pentru realizarea sarcinii sale).
Se poate spune ca, la finele studiului de fezabilitate organizarea generala este elaborata. S-a realizat un capital de informatii necesare luarii deciziilor si actiunii.

VALIDAREA STUDIULUI DE FEZABILITATE

Prezentarea si validarea acestui studiu de catre decidenti este o etapa esentiala a studiului de fezabilitate si a proiectului in globalitatea sa. In acest scop, echipa concepe un dosar de prezentare.
Criteriul de redactare al acestui dosar este acela de a permite unui responsabil care nu e specialist in domeniu sa inteleaga in cateva minute esentialul proiectului.

În acest curs:

1. Conceptul de curriculum
2. Dezvoltarea curriculumui
3. Scurt istoric
4. Cum se planifica un curriculum
5. Curriculum si cultura educationala
6. Dezvoltarea curriculumului la nivelul scolii
7. Curriculum si democratie
8. Curriculum si invatare
9. Curriculum si reforma
10. Respectul de sine
11. Ce este un proiect
12. PCM
13. PCS
14. PUC
15. Tendinte de reforma in S.U.A.

Rãsfoieste cursul

<--IDD