USV->IDD-->Teoria Curricumului

CAPITOLUL 11: PCS

PROIECTE CURRICULARE SI PROIECTE PEDAGOGICE

Proiectele curriculare scolare in cadrul noilor propuneri curriculare.

1.PROIECTUL CURRICULAR SCOLAR (PCS)

PCS este un ansamblu de decizii articulate care permit concretizarea Proiectului Curricular Matrice (PCM) si propunerile comunitatilor locale cu competente educative in proiecte de actiune didactica adaptate unui context specific. Aceasta concretizare este realizata de catre echipele de cadre didactice, deoarece numai acestea poseda suficiente informatii pentru a putea interpreta PCM si instructiunile de aplicare corespunzatoare, dezvoltandu-le intr-o forma adecvata situatiei proprii.
PCS isi are maxima justificare in necesitatea de a garanta o actiune coerenta, coordonata si progresiva a colectivului de cadre didactice care sa favorizeze dezvoltarea adecvata a elevilor, eliminandu-se astfel diviziunea muncii in actul de predare-invatare.

PCS face parte din planul de activitate, pe care-l vom numi de aici inainte Proiect Educativ (PE), si constituie ansamblul deciziilor care se iau in PE cu referire la ce, cum si cand se invata si evalueaza.
PE cuprinde mult mai multe aspecte decat cele strict curriculare. Functia sa de baza este aceea de a stabili un cadru global pentru institutia scolara care sa permita actiunea coordonata si eficace a echipei didactice. Acest cadru trebuie sa fie legat de situatia concreta a unitatii scolare, propunand si planificand solutii problematicii specifice acesteia. Trebuie sa fie definit in relatie cu aspectele fundamentale ale educatiei si sa propuna marile obiective ale scolii respective, care sa orienteze si sa inspire toate activitatile din scoala. In acelasi timp trebuie sa expliciteze structura si functiile diferitelor elemente ale unitatii scolare.

Deoarece PE este fundamental pentru a da coerenta si personalitate proprie scolilor, elaborarea acestuia trebuie considerata ca un proces progresiv si dinamic, care permite consolidarea echipei didactice si faciliteaza gestionarea scolii. Elaborarea unui PE cu caracter birocratic nu are sens, pentru ca nu este impartasit in mod real de catre cadrele didactice si este lipsit de functionalitate.
Formarea si consolidarea unor echipe educative solicita definirea si impartasirea de catre toti a unei serii de idei care, elaborate si redactate in mod adecvat, vor configura incet-incet PE.

Definindu-se in raport cu cele stabilite in PE si tinand cont de aceste idei, echipele de cadre didactice iau decizii privitoare la distribuirea si secventializarea continuturilor de-a lungul unui an sau a unui ciclu, ca si privitoare la criteriile de organizare si prelucrare a acestor continuturi, la aspectele metodologice, la normele de organizare a spatiului si timpului,la materialele educative ce se vor utiliza si la criteriile de evaluare. Acest ansamblu de decizii este ceea ce denumim Proiect Curricular Scolar (PCS).

Functia de baza a PCS este de a garanta progresul si coerenta in invatarea continuturilor educative de-a lungul scolaritatii.
Pentru aceasta este necesara definirea unor criterii fundamentale si comune care sa orienteze secventializarea continuturilor in acord cu trasaturile specifice si particulare ale elevilor. In acelasi timp este important ca criteriile de grupare si prelucrare a continuturilor , de organizare a spatiului si timpului, de alegere a materialelor de invatare si criteriile de evaluare sa aiba o anume coerenta in ansamblul unitatii scolare care va favoriza la maxim procesul de invatare din partea elevilor.

PCS, prin luarea unei pozitii in raport cu o intreaga serie de elemente educative, permite articularea unei munci sistematice de discutii si angajari, fundamentala pentru alcatuirea si consolidarea echipelor pedagogice in scoli. Pentru aceasta elaborarea PCS pentru diferite domenii si ani de studiu trebuie considerata ca o sarcina cruciala.

In cel de-al treilea nivel de concretizare a curriculumului, ultimul, se configureaza Proiectele pedagogice, ca ansamblu de unitati curriculare ordonate si impartite pe domeniile fiecarui an de studiu.
Aceasta sarcina presupune doua etape fundamentale :

*planificarea si distribuirea continutului de invatat de-a lungul fiecarui an sau/si ciclu ; *planificarea in timp a activitatilor de invatare si evaluare corespunzatoare.

Unitatea curriculara se defineste ca o unitate de lucru relativa la un proces de predare - invatare, articulata si completa. In ea trebuie precizate prin urmare, continuturile, obiectivele, activitatile de predare - invatare si activitatile de evaluare. Aceste elemente trebuie sa tina cont de nivelul clasei si sa se desfasoare in functie de acesta.

Aceste nivele de reflectie si elaborare curriculara nu constituie o noutate absoluta. Cadrele didactice au o mare experienta de planificare si proiectare a lectiilor. Noutatea consta in faptul ca profesori de discipline diferite realizeaza planificari si proiecte de activitate didactica in comun in raport cu unele criterii si principii pedagogice asumate de catre toti. Dificultatea consta, in principal, in lipsa competentelor de colaborare, de cooperare si de lucru in echipa.

Acesti pasi succesivi de concretizare curriculara reprezinta grade diferite de generalitate si complexitate, dar, fara indoiala, in planificare si, mai presus de toate, in practica ele apar strans relationate. Se intelege ca Proiectul Educativ, Proiectul Curricular Scolar ,Proiectele pedagogice si Unitatile curriculare sunt strans legate intre ele si se stimuleaza reciproc. In masura in care cadrele didactice dintr-o unitate scolara au analizat propriul context si propria realitate concreta, s-au definit in jurul unor principii pedagogice si au organizat scoala intr-o forma functionala si participativa, vor avea o baza de referinta pentru optiuni mai concrete. Pe de alta parte se vor folosi si bucura de o experienta de lucru care le va facilita desfasurarea altor actiuni in echipa.

Aceste trei nivele de elaborare a curriculumului in cadrul scolii sunt aproape totdeauna obiect de reflectie si analiza in paralel si mentin intre ele relatii stranse care nu constituie aproape niciodata un procedeu de deducere a unuia din altul. Uneori se poate porni si invers, cadrele didactice, plecand de la o reflectie colectiva asupra activitatilor de invatare pe care le realizeaza cu elevii, simt nevoia de revizuire a predarii si sfarsesc prin a genera in acest mod proiecte curriculare mai mult sau mai putin restranse care, in final se structureaza intr-un proiect educativ.

2. ELEMENTE DE BAZA ALE PROIECTULUI CURRICULAR SCOLAR

In scoala asa cum o cunoastem, deciziile pe care le iau cadrele didactice se refera la organizarea orarului, distribuirea unor materiale si repartizarea claselor. Caracterul deschis si flexibil al acestei propuneri de organizare a curriculumului in cascada creaza noi directii de activitate in echipa a cadrelor didactice.
Elaborarea unui Proiect Curricular Scolar implica realizarea urmatoarelor sarcini principale:

* Definirea obiectivelor generale ale fiecarui an de studiu
Obiectivele generale ale unui ciclu de invatamant, definite in Proiectul Curricular Matrice urmeaza a fi contextualizat pentru fiecare an de studiu.

* Selectionarea ansamblului continuturilor care vor fi desfasurate in Proiectul Curricular Scolar si discutarea criteriilor posibile de prelucrare (globalizare, interdisciplinaritate, disciplinaritate, integrare). Aceasta selectie se va face plecand de la modulele prezentate in Proiectul Curricular Matrice.

* Impartirea continuturilor pe ani de studiu. Intr-un sistem de invatamant mai centralizat aceasta secventializare a continuturilor poate fi facuta administrativ, de catre minister; Intr-un sistem descentralizat este necesara analiza atenta a modulelor, un moment indispensabil, pentru a putea elabora programarile concrete.
Nu trebuie confundate secventializarea cu temporalizarea , care se concretizeaza ulterior, prima avand un caracter mai general si poate da loc la temporalizari diferite in functie de circumstantele concrete.

* Stabilirea criteriilor de evaluare la finalul fiecarui an de studiu.
Colectivul de cadre didactice trebuie sa stabileasca indicatorii care urmeaza a fi folositi pentru a evalua daca un elev a realizat un proces de invatare si instruire adecvat sau,in caz de nereusita, daca trebuie schimbata activitatea educativa. De asemenea trebuie sa se cada de acord asupra tuturor criteriilor pe baza carora se decide daca un elev promoveaza sau nu.

* Definirea premizelor metodologice generale. Proiectul Curricular Matrice cuprinde o serie de orientari didactice generale pentru fiecare ciclu ca si unele principii de actiune educativa considerate adecvate pentru organizarea invatarii si instruirii. Aceste informatii pot servi cadrelor didactice ca punct de plecare pentru reflectia asupra metodelor de urmat. Este important sa se discute in colectiv diferitele forme de lucru ce se vor utiliza in clasa, si sa se caute impreuna, respectand totdeauna optiunile individuale, acele reguli didactice considerate optime in atingerea obiectivelor generale. Prin aceasta nu putem spune ca se cere o omogenizare metodologica pentru toata scoala, ci ca e indispensabil ca intreaga echipa sa cunoasca si, in masura posibillului, sa impartaseasca regulile metodologice ale colegilor.

* Definirea criteriilor de organizare spatio-temporala.
Organizarea spatiului si timpului trebuie sa depaseasca conceptia ca aceasta inseamna doar repartitia salilor si materialelor; aceasta organizare, trebuie facuta dupa criterii pedagogice gandindu-se profund la asigurarea celor mai bune conditii pentru procesul de invatare si instruire. Organizarea timpului trebuie sa tinda catre crearea celor mai bune conditii posibile pentru desfasurarea activitatilor de invatare si instruire si nevoilor elevilor.

Spatiul si timpul sunt doi factori a caror organizare are o mare influenta in crearea obisnuintelor la elevi si in dezvoltarea unor atitudini pozitive fata de scoala. Astfel, modul de utilizare a laboratorului sau bibliotecii,(mai nou CDI) alcatuirea orarului, gestionarea spatiilor comune sunt instrumente importante in favorizarea sentimentului de identificare cu scoala, in dezvoltarea unor atitudini pozitive fata de procesul de invatare si instruire si in formarea autonomiei.

* Stabilirea principalelor materiale didactice ce vor fi utilizate
Existenta unor reguli si conceptii comune fata de materialele didactice si fata de utilizarea lor constituie un factor de baza in asigurarea coerentei actiunii didactice dintr-o unitate curriculara.
Pentru aceasta trebuie identificate diferitele tipuri de materiale didactice care se vor utiliza: carti pentru documentare, carti pentru lectura, manuale, module de invatare, harti, mijloace audio-video, programe informatice, instrumente de laborator, materiale pentru educatia fizica, jocuri didactice, unelte de atelier, etc.

* Decizii in legatura cu domeniile optionale.
In Proiectul Curricular Matrice sunt definite rolurile acestor domenii si se sugereaza o serie de activitati care par adecvate in asigurarea unui echilibru intre trunchiul comun al domeniilor de studiu pentru toti elevii si acele alte activitati educative intre care elevii ar putea alege. Cei care ar trebui sa decida sunt profesorii (de gimnaziu sau liceu), deoarece ei cunosc posibilitatile materiale si umane ale scolii.

3. LINII DIRECTOARE PENTRU O POLITICA CURRICULARA

Adoptarea unui curriculum deschis care se realizeaza in cascada, la mai multe nivele, presupune un ansamblu de masuri de politica educationala vizand dezvoltarea curriculara, masuri indispensabile pentru schimbarea pe care o presupune implementarea unui curriculum deschis, flexibil si descentralizat. Masurile ce le prezentam in continuare sunt necesare in lipsa traditiei in planificarea curriculara de acest nou tip. Este foarte important ca schimbarea care se planifica sa se produca in mod gradual, altfel se produc distorsiuni si o incarcare suplimentara cu sarcini a cadrelor didactice, ceea ce provoaca incertitudine si anxietate. Trecerea responsabilitatii in elaborarea Proiectelor Curriculare Scolare si a Proiectelor pedagogice in sarcina profesorilor trebuie insotita de asigurarea unor suporturi strict necesare.

Masurile care trebuie luate cat de curand se refera la urmatoarele sase domenii:

* Formarea cadrelor didactice;
* Elaborarea de materiale curriculare;
* Dezvoltarea serviciilor de sprijinire a scolii;
* Reorganizarea scolilor;
* Cercetarea in domeniul educatiei;
* Evaluarea.

1. FORMAREA CORPULUI PROFESORAL

Profilul de profesor pe care-l presupune un curriculum deschis se defineste, in mod fundamental, prin functia pe care o are in proiectarea curriculara. Nu mai este doar un simplu aplicant a deciziilor luate de altii. A se interoga, impreuna cu colegii, asupra a ce,cum si cand se invata si evalueaza, devine responsabilitatea fiecarui profesor. Din aceasta perspectiva profesorul trebuie sa fie pregatit pentru a aprecia si a alege dintre diversitatea alternativelor pedagogice pe acelea pe care le considera mai adecvate realitatii din scoala sa/din clasa sa.
Formarea cadrelor didactice, atat cea initiala cat si cea permanenta, trebuie sa raspunda acestui profil de profesor. Cei care se pregatesc pentru a deveni cadre didactice, prin diferite forme de invatamant (licee pedagogice, colegii pedagogice, universitati), si, in general, tot personalul care intra in sistemul educativ vor trebui sa treaca printr-un proces de formare care sa-i pregateasca pentru luarea acestor decizii privitoare la proiectarea curriculara.
In propunerea noastra cadrul didactic nu mai este vazut doar ca un transmitator de informatii si cunostinte prevazute in programa analitica.El devine un ganditor si un agent care trebuie sa ia decizii iar in activitatea cu elevii devine un model si un mediator.Ca model,cadrul didactic demonstreaza in mod frecvent procesele de gandire si explorare, iar ca mediator el este "interfata" intre cel care invata si mediul de invatare, ajutand elevii sa organizeze si sa interpreteze informatiile(Vezi capitolul referitor la invatare).

De asemenea, activitatile de formare permanenta vor trebui sa reflecte influentele ce deriva din adoptarea unui curriculum deschis.
O prima idee presupune conceperea formarii permanente a cadrelor didactice ca un proces de reflectie asupra practicii.
Daca profesorul devine responsabil cu concretizarea Proiectului Curricular Matrice, aceasta responsabilitate implica luarea unor decizii plecand de la un act de reflectie asupra a ceea ce ii ofera experienta si pregatirea proprie. In situatia actuala cand toate hotararile sunt luate la nivele superioare in sistemul in care elaborarea programelor se face excesiv de centralizat necesitatea reflectiei este extrem de redusa. Nu mai trebuie sa se insiste cu incapatanare ca perfectionarea sa se faca numai prin cursuri in care se transmit continuturi specifice, ci sa se ofere timp, spatiu si conditii care sa permita corpului profesoral sa-si poata evalua experienta si practica zilnica si sa deduca din ea schimbarile necesare in programele proprii.

O a doua idee se refera la centrarea activitatii de formare permanenta a cadrelor didactice pe dezvoltarea deprinderilor de a lucra in echipa, pe dezvoltarea echipelor de cadre didactice.
Echipele de cadre didactice care predau la un an de studiu trebuie sa concretizeze Proiectul Curricular Matrice intr-un Proiect Curricular Scolar care sa raspunda conditiilor specifice ale unei scoli anume. Pe de alta parte,Proiectele pedagogice au nevoie de o coordonare intre toti profesorii din scoala respectiva sau,cel putin,intre toti profesorii care predau la acelasi an de studiu. Din aceasta perspectiva putem considera ca unitatea care ofera toate conditiile pentru formarea echipelor didactice este scoala insasi.

In sfarsit, o a treia idee principala presupune ca atat formarea initiala cat si cea permanenta a cadrelor didactice sa ia in considerare schimbarile curriculare propuse in PCM si sa se centreze in jurul acestora. Noile planuri de invatamant,noile conceptii integratoare, inter-, pluri- sau multidisciplinare , conceptia modulara, noile moduri de abordare a cunoasterii, conceptia metodologica necesara realizarii unui invatamant obligatoriu pana la varsta de saisprezece ani, introducerea informaticii, sunt doar cateva exemple de domenii in care e nevoie stringenta de interventie in /si prin formarea permanenta.

2.MATERIALE CURRICULARE

A doua masura de dezvoltare a invatamantului prin curriculum se refera la necesitatea de a pune la dispozitia cadrelor didactice materialele curriculare care sa-i ajute sa faca trecerea de la Proiectul Curricular Matrice la Proiectele Curriculare Scolare si la Proiectele pedagogice care includ unitatile curriculare. In functie de deciziile luate in PCS, profesorii trebuie sa aleaga acele materiale care servesc cel mai bine pentru atingerea obiectivelor propuse. Desigur ca, oricat de numeroase si variate vor fi aceste materiale, exista totusi situatii in care cadrele didactice trebuie sa elaboreze ele insele materiale didactice care sa raspunda cel mai bine necesitatilor concrete din fiecare scoala.

Odata stabilite criteriile fundamentale de selectie si secventializare a continuturilor, ca si marile directii metodologice, echipele de profesori organizate pe ani de studiu pot alege materialele care se adapteaza cel mai bine obiectivelor. Pentru ca acest proces sa fie eficient este necesar ca fiecare profesor sa cunoasca si sa aiba acces la o larga gama de materiale.
Responsabilitatea de a pune la dispozitia scolilor mijloacele fixe (copiatoare, audio-video, manuale, etc) si exemple de materiale curriculare diverse, care, fie pot fi aplicate direct la clasa, fie pot fi luate ca puncte de referinta pentru o elaborare ulterioara a altor materiale mai adecvate realitatii revine Ministerului Invatamantului.

Obtinerea acestor materiale s-ar putea realiza pornind de la doua surse principale. In primul rand, e vorba de o identificare, selectie si strangere a materialelor care sunt deja disponibile in acest moment si care sunt inca elaborate de catre cadrele didactice.
Ministerul va trebui sa selectioneze si sa difuzeze catre scoli exemple si date referitoare la toate materialele elaborate.
Principalele canale prin care acest proces poate fi dus la indeplinire pot fi constituite de catre Casele Corpului Didactic. CCD-urile pot elabora materiale care pot fi difuzate numai scolilor din judetul de care apartin. Fara indoiala, pot fi elaborate materiale care, multiplicate, sa ajunga la toate scolile de un anumit nivel din tara.

In al doilea rand, Ministerul va trebi sa sustina productia unor materiale elaborate special pentru a ilustra noul mod de concepere a curriculumului si sa pledeze in favoarea optiunilor exprimate in PCM.
In cadrul unui curriculum deschis si flexibil, elaborarea de materiale curriculare, colectarea si difuzarea lor constituie una din cheile succesului in implementarea reformei. Aceste materiale curriculare pot avea o natura si o amplitudine foarte diversa:

*idei/propuneri vizand predarea-invatarea unei materii sau domeniu;
*idei relative la modalitatea de planificare a invatarii de-a lungul unui ciclu de invatamant;
*propuneri de concretizare a curriculumului pentru elevii cu necesitati educative speciale;
*descrierea si evaluarea experientelor de inovare curriculara, etc.
Ar putea exista echipe tehnice,grupate in jurul unor edituri didactice,cum exista in multe tari, avand sarcina de a elabora materiale care sa expuna clar modul de concretizare a elementelor PCM.

Aceasta producere si difuzare de materiale curriculare trebuie facuta in colaborare cu editurile de stat si particulare si cu alte intreprinderi producatoare de mijloace didactice,in scopul ca ceea ce se ofera cadrelor didactice sa fie coerent in ansamblul sau cu liniile directoare al Curriculumului Matrice.
In sistemul actual manualele si celelalte materiale curriculare, fie prin proiectarea lor excesiv centralizata, fie prin utilizarea inadecvata a lor de catre cadrele didactice, au inlocuit profesorul preluandu-i rolul sau activ de concretizare curriculara.
Este nevoie de materiale curriculare pentru lucrul in sala de clasa, dar acestea trebuie sa slujeasca obiectivelor profesorului si nu invers. Materialele curriculare ar putea deveni un, sau s-ar putea transforma pentru un numar foarte mare de cadre didactice intr-un sistem de referinta curriculara pentru intreaga activitate didactica. Deoarece CM este formulat in termeni generali, acesta se situeaza destul de departe de nevoile si problemele carora cadrul didactic trebuie sa le faca fata zilnic, prin urmare, este logic ca materialele curriculare sa constituie un punct de referinta principal pentru activitatea sa.
Promovarea confectionarii unei game largi de materiale curriculare inspirate de/din Curriculumul Matrice si punerea lor la dispozitia profesorilor ca si utilizarea Curriculumului Matrice pentru analiza materialelor elaborate pornind de la el, constituie strategii prin care se faciliteaza procesul de concretizare a curriculumului.

Pe de alta parte, materialele curriculare nu se reduc doar la cartile destinate profesorului si elevilor. Trebuie infiintate centre de documentare si informare in jurul carora sa se organizeze o mare parte din activitatile de predare-invatare si care sa fie in inima proiectelor pedagogice,trebuie sa fie puse la dispozitie carti si documente consultative, materiale de autocorectare, arhive, etc.,care constituie resurse de o enorma utilitate. Diversitatea elevilor cere o diversitate de materiale daca dorim sa respectam principiul individualizarii in procesul de invatamant.

Indiferent de sursa si de procesul de elaborare a materialelor curriculare, acestea trebuie sa fie la dispozitia corpului profesoral. Ele vor fi trimise de catre Ministerul Invatamantului, Caselor Corpului Didactic, pentru a fi difuzate prin intermediul activitatilor de formare permanenta despre care am scris anterior.

3.SERVICII DE SPRIJINIRE A SCOLII

Pentru a pune in practica diferitele nivele de concretizare curriculara, cadrele didactice au nevoie de un ansamblu de servicii care sa le ajute in aceste demersuri. Furnizarea acestor servicii constituie a treia directie in care trebuie actionat pentru implementarea reformei. Din punct de vedere curricular serviciile mai importante pe care scoala le primeste, sunt, pe linie de invatamant, cele oferite de Centrele de Asistenta Psihopedagogica, de expertii in formare permanenta de la Casele Corpului Didactic si de Comisiile de OSP din fiecare scoala.De asemenea pot apare diverse agentii private care sa ofere consultanta si expertiza in domeniu. Fiecare dintre aceste institutii sau servicii urmeaza sa-si adjudece o functie diferita , dar complementara cu ale celorlalte.

Asistenta Psihopedagogica (psihologul scolar, echipe multi-profesionale, laboratoare OSP ) este asigurata de cadre special pregatite pentru a oferi consultatii in momentul elaborarii Proiectului Curricular Scolar. Pe de alta parte,Asistenta Psihopedagogica trebuie sa-si asume o functie de baza in tratarea diferitelor necesitati educative speciale, oferind consultatii echipelor de cadre didactice in procesul de proiectare a adaptarilor curriculare. Asistenta Psihopedagogica joaca, de asemenea, un rol in planificarea resurselor educative pentru fiecare nivel/ciclu scolar. In acest sens, este foarte important ca Asistenta Psihopedagogica sa se implice atunci cand elevii se transfera de la o scoala la alta, si sa faciliteze schimburi de experienta intre scoli.Aceste functii se realizeaza in coordonare cu Casa Corpului Didactic care are/trebuie sa aiba o relatie stransa cu activitatea care se desfasoara in scoli.

Responsabilii cu formarea permanenta din Casele Corpului Didactic trebuie sa-si centreze activitatea, spre deosebire de consilierii psihopedagogi, pe diferite domenii curriculare, ajutand profesorii pe cicluri si ani de studiu sa elaboreze proiectele pedagogice corespunzatoare. Munca lor se articuleaza, in principal, in directia unui consilier care faciliteaza accesul la materiale, organizeaza reuniuni, cauta experti, daca acestia sunt necesari, informeaza asupra cursurilor care se ofera, etc.

In fine, Comisiile de orientare si de sprijin psihopedagogic din scoala trebuie sa coordoneze problemele si necesitatile cadrelor didactice cu aceste servicii de sprijin, sa realizeze o activitate de orientare a elevilor, ceea ce are o mare importanta si, in general, sa asigure ca echipele de cadre didactice sa lucreze impreuna in toate fazele de proiectare curriculara.

In aceasta conceptie de reformare a invatamantului printr-un curriculum in cascada, serviciile de sprijinire a scolilor trebuie dirijate spre cresterea competentei cadrelor didactice si nu spre inlocuirea sau suplinirea acestora. Exista riscul ca, data fiind lipsa de pregatire initiala a cadrelor didactice in anumite teme si/sau domenii, sa se doteze scoala cu o serie de resurse care sa realizeze functiile pe care nu le realizeaza cadrele didactice. Este necesar ca,prin aceste servicii de sprijinire a scolii eforturile sa se concentreze asupra crearii unor conditii care sa permita ca procesul de formare permanenta sa duca la cresterea competentei profesionale a cadrelor didactice, astfel incat acestea sa-si poata asuma responsabilitatile in reforma.

4.CERCETAREA PEDAGOGICA

Relatia intre cercetare si inovare este reciproca : ele se potenteaza una pe alta. Din cercetare se deriva in mod frecvent modele ale fenomenului educativ care se traduc rapid in practici inovatoare.
La randul lor, aceste practici contrinuie la modificarea perspectivelor din care cercetatorii analizeaza, explica si inteleg procesele si structurile pedagogice.
Pe de alta parte, granita care le desparte nu este totdeauna trasata, dupa cum demonstreaza importanta crescanda a modelelor de cercetare in actiune si a metodelor de investigare calitativa care, fara a nega valoarea cercetarii fundamentale care foloseste metode de analiza clasica, inmanuncheaza intr-un singur concept activitatea inovatoare ce se realizeaza in clasa cu atitudinea investigatoare care apare ca indispensabila in orice proces de inovare.
Aceasta activitate de cercetare, ceruta si pana acum cadrelor didactice, dar al carei obiectiv principal era/este prezentarea unor lucrari pentru examenele de grade didactice, se vede acum fortata, din perspectiva unui curriculum deschis si flexibil, sa se intoarca si sa favorizeze o reflectie asupra practicii ca mijloc de luare a deciziilor curriculare.Aceasta reflectie si revizuire continua a procesului de predare-invatare aduce in prim plan necesitatea ca profesorii sa devina cercetatori in clasele lor.O sugestie ar fi aceea a inlocuirii actulelor lucrari metodico-stiintifice pentru obtinerea gradului didactic intai,care au devenit o formalitate ,intrucat cadrele didactice nu stapanesc pe deplin limbajele utilizate in diverse lucrari pedagogice si le preiau golite de sensurile si semnificatiile lor originare,cu ceea ce am putea numi jurnale pedagogice--reflectii cotidiene asupra intamplarilor si evenimentelor de la scoala si din clasa.Un asemenea jurnal ar permite cadrului didactic insusi sa identifice si sa reflecteze asupra propriei practici pedagogice--primul pas in schimbare si reforma.
Prin urmare, cercetarea pedagogica trebuie sa indeplineasca functii variate. Probabil ca functia sa prioritara va consta in contributia ei la dezvoltarea conceptelor, ideilor-cheie si schemelor care vor imbunatati de fiecare data perceptia asupra fenomenelor educative, permitand astfel un aport indirect, dar foarte important, la desfasurarea unui invatamant de o calitate superioara.
Intr-o forma mai directa, cercetarea permite dezvoltarea unor modele ale activitatii educative, a unor materiale didactice si a unor unitati didactico-curriculare, care sa fie un suport pentru o reinnoire efectiva si concreta a invatamantului. Cercetarea permite de asemenea, sa se evalueze efectele proceselor de reorganizare, restructurare si inovare din sistemul de invatamant, sa se aprecieze programele si scolile, sa se mearga dincolo de simple impresii in cunoasterea structurilor si interactiunilor in care se incadreaza si se desfasoara faptele educative, facilitand astfel luarea deciziilor.
Pornind de la considerentul ca cercetarea este un mijloc si o solutie de inovare, este necesar ca activitatea de cercetare a cadrelor didactice sa fie stimulata permanent. In acest sens trebuie promovate: formarea de echipe de cercetatori dintre profesori de diferite nivele, o o relatie mai stransa intre Casele Corpului Didactic si Universitati sau Institutii de invatamant superior, si identificarea de cai si modalitati de sprijinire a profesorilor care, interesati si pregatiti pentru cercetare pedagogica, au nevoie de resurse mai centrate pe domeniul lor de activitate didactica.
In scopul optimizarii pregatirii profesorului este de dorit sa se organizeze activitati de formare a cadrelor didactice dedicate, in special, cunoasterii domeniilor de cercetare pedagogica.De asemenea sunt necesare cai si mijloace de dirijare si difuzare a rezultatelor si ideilor cercetarilor pedagogice in scopul stimularii si cresterii influentei acestora in lumea educatiei. Formele traditionale de difuzare, prin carti, reviste, articole, trebuie completate cu alte mecanisme de difuzare: dezbateri, seminarii, cursuri de formare, documente distribuite tuturor profesorilor, publicatii care sintetizeaza rezultatele si perspectivele diferitelor domenii de investigare pedagogica relationate strans de activitatea didactica zilnica si,nu in ultimul rand,retelele informatice in ascensiune.
Pentru toate acestea, Ministerul Invatamantului, odata cu adoptarea unui proiect de reforma a sistemului educativ, de reorganizare si de inovare a proceselor din interiorul acestuia, trebuie sa-si asume obligatia de a garanta resursele necesare pentru stimularea cercetarii pedagogice.

5.EVALUAREA UNITATII CURRICULARE

Evaluarea nu se circumscrie numai unui singur aspect ci se extinde longitudinal si transversal in intregul proces educativ.
Numai in acest cadru de evaluare continua capata sens testele de evaluare concreta. In plus acest cadru nu se refera numai la elev, ci de asemenea, si inainte de toate, la sistemul scolar insusi in ansamblul sau si la pluralitatea agentilor care intervin in intreaga activitate educativa. Sistemul scolar, ca intreg are, de asemenea, unele obiective generale si are nevoie, pentru functionare, de o evaluare a atingerii finalitatilor sale, care sa permita in mod continuu corectarea posibilelor disfunctionalitati si devieri de la scopurile pe care societatea i le-a stabilit.Evaluarea sistemului educativ e de competenta administratiilor educative (minister, inspectorate scolare, consilii de administratie); evaluarea proceselor educative este, in prima instanta, o sarcina a profesorilor si a elevilor ca agenti ai acestor procese.
Intr-un sistem cu o organizare descentralizata si un curriculum deschis in care institutiile scolare insele intervin decisiv in concretizarea Proiectelor Curriculare, este nevoie de o paradigma a evaluarii care sa respecte competentele unitatilor scolare si ale administratiilor autonome( inspectorate), dar care, in acelasi timp, sa fie eficace pentru a regla functionarea sistemului ca intreg.
In plus, aceasta reglare trebuie sa se realizeze fara a se multiplica examenele externe, care ar putea denatura caracterul deschis si novator al modelului curricular in cascada, care se bazeaza, in primul rand pe autonomia activa a agentilor educatiei.
Reforma invatamantului prin curriculum nu se poate realiza decat daca administratia educativa are incredere in autonomia scolilor si cadrelor didactice, in caz contrar pot aparea sovaieli si pasi gresiti. Evaluarile cu functii esentiale de selectie, de prescriere si de control tind sa conditioneze ritmul si natura proceselor educative la care se refera. De aceea, a propune si a actiona prin evaluari de aceasta natura este un act cu implicatii profund negative daca nu se ajunge in final la obiectivele reale ale activitatii educative ale ciclului evaluat.

6.EVALUAREA ELEVILOR

Evaluarea gradului de realizare a obiectivelor fiecarui ciclu de catre elevi, pe langa functia sa predominant formativa, este legata de decizia asupra promovarii de la un an/ciclu la altul si de problema orientarii. Echipele de cadre didactice stabilesc in Proiectele Curriculare Scolare criterii de promovare, tinand cont de principiul ca repetentia este o solutie extrema, ulterioara tuturor celorlalte solutii, si se poate utiliza numai atunci cand exista garantia rationala ca poate contribui la rezolvarea efectiva a dificultatilor. Repetentia poate fi, in mod exceptional, admisa in invatamantul obligatoriu, dar se pare ca nu e convenabil a se produce de mai mult de doua ori in acest interval.
La sfarsitul ciclului primar, toti elevii vor obtine un certificat de studii elementare care da dreptul de a accede la invatamantul gimnazial. Acest certificat trebuie insotit de o fisa de apreciere precisa si completa a nivelului pana la care elevul a realizat obiectivele invatamantului primar, ca si de o fisa psiho-pedagogica de orientare care sa faciliteze tranzitia la invatamantul gimnazial, si sa-i ajute pe profesorii acestui nivel. Aceasta apreciere cu functie de orientare, nu se poate limita la un ansamblu de note, medii sau calificative ci trebuie sa cuprinda o descriere individualizata a achizitiilor fiecarui elev si a necesitatilor educative ale lui. Dat fiind caracterul obligatoriu al invatamantului primar nu e nevoie de o diploma de absolvire, fiind suficient un certificat care sa garanteze trecerea la un nivel superior.
La sfarsitul invatamantului gimnazial, elevii care au atins obiectivele prevazute pentru acest ciclu, vor obtine o diploma care le va permite accesul la liceu sau la invatamantul profesional.
Ministerul Invatamantului, prin legea Invatamantului va defini mecanismele specifice prin care elevii ajunsi la varsta de 16 ani si care nu pot primi diploma care atesta atingerea obiectivelor invatamantului obligatoriu , o vor primi in acelasi mod cum o primesc si adultii ( forme serale, fara frecventa,etc).

În acest curs:

Rãsfoieste cursul

<--IDD