USV->IDD-->Teoria Generalã a Dreptului

CAPITOLUL 7: DREPTUL SI STATUL

1. Natiunea , elementele constitutive , scopul , functiile si definirea statului

Dreptul este strans legat de stat , neputand a fi seperat unul de celalalt .
Etimologia cuvantului " stat " provine din latinescul " status " , care , fara sa aibe o semnificatie precisa , exprima ideea de stabilitate .
Aparut cu aproape 6 milenii in urma , I Orientul Antic , statul continua sa fie si astazi instrumentul conducerii si principala institutie politica a acesteia .
Statul a dobandit o semnificatie politica datorita faptului ca i s-a u adaugat o serie de atribute , astfel : - in societatea romana el a fost denumit " status rei romani " sau " status rei publice " ( statul lucrurilor romane sau statul lucrurilor publice ).
Cu timpul , cuvantul " status " , fara alte adaugiri , scris cu majuscule a dobandit valoarea unei expresii de sine statatoare . Acest lucru s - a petrecut in special in secolul al - XVI - lea , odata cu aparitia lucrarii lui Machiaveli " Il Principe ".
Abordarea locului si rolului statului in organizarea si conducerea societatii , a scos in relief natura istorica a statului , dependenta formelor sale de transformarile social - politice . Ca si in cazul dreptului , aparitia statului este determinata de schimbarile petrecute in oranduirea comunei primitive , schimbari ce au facut ca in unele forme de organizare si conducere , ginta si tribul , sa nu mai fie eficiente , impunandu - se o forma noua , cea politico - statala .
Odata cu aparitia statului , relatiile sociale se dezvolta la adapostul unei forte de constrangere pe care o detine statul si o poate asmuti impotriva celor care i se opun . Statul apare ca o modalitate social - istorica de organizare sociala , prin care grupurile sociale si - au promovat interesele comune si in care si - a gasit expresia concentrata intreaga societate.
/ teritoriul
Elementele constitutive ale statului : { populatia ( natiunea )
\ autoritatea politica .
Fata de societatea civila , statul este o necesitate exterioara , puterea suprema pentru ca , totodata , statul este scopul iminent al societatii , iar indivizii au drepturi si datorii in raporturile cu statul .
Spre deosebire de organizarea sociala prestatala , in care domina criteriul legaturilor de sange , statul adopta criteriul teritorial , dar teritoriul capata o semnificatie politica , reprezentand unul din elementele constitutive ale statului .Alaturi de teritoriu , un alt element constitutiv il reprezinta populatia (natiunea), care se raporteaza la stat prin legaturile de cetatenie , fata de care se fixeaza autoritatea politica , exclusiva si suverana , denumita si putere sau forta coercitiva .
In perioada actuala , cuvantul "stat " circula mai ales in doua sensuri :
A. istorico - geografic
prin stat intelegand populatia organizata de pe un anume teritoriu , delimitat prin frontiere recunoscute pe plan international , precum si relatiile politice , economice si culturale ale acesteia .
Astfel , cand spunem " Romania este un stst unitar , democratic , locuit in majoritate de romani , asezat in sud - estul Europei " , termenul de " stat " este utilizat in sens de " tara " . In cadrul acestui sens distingem doua laturi :
a) organizarea politica de pe un anume teritoriu desemnat mai ales prin cele doua atribute adaugate termenului de stat : democratic si unitar ;
b) teritoriul locuit in majoritate din populatie romaneasca , intre care se realizeaza un sisitem de relatii economice , politice si culturale , delimitat prin frontiere si asezat in sud-estul Romaniei .
B. politico - juridic
acest sens este mai restrans ca sfera , dar mai profund si esential prin continut . In acest sens , prin stat intelegem numai sensul istorico - geografic , adica numai organizarea politica de pe in anumit teritoriu , formata din totalitatea organelor de stat , ceea ce in limbaj juridic este desemnat prin putere politica .
Intre notiunile : stat , putere de stat si aparat nu exista deosebirede sfera , ci doar o deosebire de nuanta , de accentul ce se pune pe unul sau pe altul din aspectele acestui fenomem social complex.
Scopul statului , ca instrument de organizare si conducera sociala , este apararea intereselor generale ale societatii si ale cetatenilor .
Kant considera ca statul legitim sau statul de drept este acela care are drept scop apararea intereselor si drepturilor inalienabile ale omului , politica fiind subordonata moralei .Si in conceptia liberalismului clasic se constata ca rolul statului este acela de a face legi bune si de a apara principiul non interventiei in treburile private , precum si de a aplana conflictele dintre grupurile sociale si de a garanta libertatea indivizilor .
Conceptiile asupra continutului statului socialist au fost abandonate datorita regimurilor despotice care auguvernat statele socialiste si in care ststul era considerat un instrument de dominatie a unei clase asupra alteia , iar partidul unic se substituia clasei , hotarand in numele ei si distrugand libertatea si personalitatea individului .
Noul stat social sau asistential se considera ca trebuie sa - si conserve numai monopolul asupra fortei legitime , a carei exploatare este limitata de recunoasterea si garantarea drepturilor omului .
Se apreciaza astfel ca noul stat ar avea ca principale functii :
asumarea sarcinii de realizare a unei societati mai echilibrate ;
respectarea drepturilor fundamentale ale omului ;
asiguraea respectarii principiului separatiei puterilor in stat ;
respectarea principiilor democratice in luarea deciziilor adecvate .

STATUL poate fi definit ca fiind o organizatie politica , formata din reprezentanti ai populatiei de pe un anumit teritoriu care sunt investiti cu atributii de putere, constand in posibilitatea de a lua decizii obligatorii , concretizate in norme de drept sau in acte de aplicare a dreptului , care pot fi aduse la indeplinire cu ajutorul fortei de constrangere a statului .

2. Puterea statului
Din punct de vedere sociologic , prin putere intelegem autoritatea pe care un individ sau un grup de indivizi o are asupra altora , pentru realizarea unui scop comun , asumat de membrii colectivitatii sau impuse acestora de catre cei care exercita puterea .
Puterea de stat are ca trasaturi caracteristice :
A) este forma oficiala a puterii politice , sub care se organizeaza si functioneaza statul ;
B) metoda sa de conducere este constrangerea , aducerea la indeplinire a dispozitiilor normative cu ajutorul fortei de constrangere a statului , in cazul in care conduita indivizilor deviaza de la prescriptiile imperative ale legii ;
C) caracterul suveran al puterii este dreptul acesteia de a se organiza si de a se exercita , precum si de
a-si stabili si rezolva problemele interne si externe , in mod liber si conform vointei sale , fara nici o imixtiune , respectand suveranitatea altor state , precum si normele dreptului international .
Suveranitatea are doua laturi :

A) una interna - exprimata prin suprematie , conform careia nici o alta putere sociala din interior nu este superioara puterii ststului ;
B) una externa - exprimata prin independenta , conform careia statul isi organizeaza relatiile internationale fara nici un amestec extern , cu respectarea drepturilor suverane ale celorlalte state , precum si a principiilor si normelor dreptului international .
Intr - un stat democratic, puterea emana de la popor si apartine acestuia , iar exercitarea puterii este incredintata statului cu organele sale .
In planul activitatii statale are loc o separare a functiilor puterii, o divizare a acestora . Separatia functiilor puterii se realizeaza in scopul echilibrarii lor , pentru a se impiedica abuzul de putere .
Astfel : puterea legislativa , puterea executiva si puterea judecatoreasca trebuie incredintate unor titulari diferiti si sa ramana distincte , pentru a se putea asigura libertatea si ingradi abuzul .
Separatia functiilor puterii in stat nu exclude o colaborare intre ele , doarece cele trei componente nu au o independenta absoluta , ci doar una relativa . Mai mult decat atat , organele puterii nu se afla in raport de egalitate , avand loc o impletire a atributelor puterii .
Pentru impartirea puterii intre cele trei organe , un rol deosebit revine dreptului , care fixeaza cadrul legal de functionare a fiecarei componente , statornicindu - i limitele , competentele si atributiile .

3. Forma de stat .

Forma de stat exprima modul de organizare al continutului puterii , structura interna si externa a acestui continut .
Laturile componente ale formei de sata sunt :
forma de guvernamant ;
structura de stat ;
regimul politic .
A ) Prin FORMA DE GUVERNAMANT intelegem organizarea puterii supreme de stat , modul de formare si competenta organelor supreme ale statului .
Forme de guvernamant sunt :
a) monarhia in care puterea suprema o detine o singura persoana ce ocupa tronul , prin succesiune sau alegere pe viata :
b) republica in care puterea o detine un organ colegial , ales pe timp limitat .
B ) STRUCTURA DE STAT se refera la organizarea puterii de stat , in functie de impartirea administrativ - teritoriala , astfel ca din acest punct de vedere , statele pot fi :
a) unitare - pe teritoriul carora exista o singura putere de stat , o singura formatiune sociala si un singur rand de organe centrale ale statului , iar membrii societatii au o singura cetatenie ;
b) federale ( complexe , compuse ) pe teritoriul carora sunt organizate mai multe puteri de stat , din unirea carora rezulta statul federal . Exista mai multe formatiuni statale si una ce rezulta din unirea lor si carora le corespund doua randuri de organe centrale , cele ale statului federal si cele ale fiecarui stat membru , organul suprem reprezentativ al statului federal avand o a doua camera in care sunt reprezentate statele membre ; membrii societatii pot avea doua cetatenii ( una a statului federal si una a statului membru din care afc parte ).

C ) REGIMUL POLITIC reprezinta ansamblul metodelor si mijloacelor de conducere a societatii cu referire imediata la raporturile dintre stat si individ , la modul concret in care un stat isi asigura si garanteaza in volum si intensitate drepturile subiective . Din aceasta perspectiva , statele sunt clasificate in :
state cu regimuri democratice
state cu regimuri autocratice
In viziunea lui Hans Kelsen , democratia si autocratia sunt doua tipuri de stat ideale , dar diametral opuse . Statele existente in comunitatea internationala nu pot fi , insa , incadrate cu precizie in una sau alta din cele doua forme , intrucat contin elemente si din unul si din altul din aceste doua tipuri .
Dictaturile , in functie de rolul pe care -l au in conflictul dintre doua sisteme - sistemul nou si cel vechi - pot sa fie :
dictaturi revolutionare care accelereaza instaurarea noilor structuri , de regula democratice ;
dictaturi reactionare destinate sa franeze evolutia lor , sa mentina vechile structuri dicitatiriale .
Ele au in comun nu numai restrangerea libertatilor publice , ci si a drepturilor fundamentatle ale cetatenilor .
Intre regimurile autoritare se incadreaza statele autoritare comuniste si cele fasciste care au ca elemente comune :
tendinta spre monopolism
existenta partidului unic
suprimarea sau reducerea opozitiei .
Caracterul democratic al unui regim politic rezulta atat din consfintiea si garantarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor si din garantarea ordini de drept , cat si din existenta mai multor partide politice .
D ) Relatia dintre stat si drept
Majoritatea deciziiilor obligatorii pe care le iau reprezentantii populatiei sunt consemnate in normele de drept cuprinse si ele in cate normative , elaborate de organele de stat . In acest context , dreptul este considerat ca fiind un ansamblu de norme de conduita , instituite de stat , a caror respectare este obligatorie , iar incalcarea lor atrage dupa sine aplicarea fortei de constrangere a statului .
Convietuirea oamenilor in societate a pus problema organizarii si discilplinarii relatiilor dintre ei , de-a lungul existentei lor in diferite forme de comunitate umana .
De-a lungul existentei acestor forme de comunitate ( familie , biserica , popor , natiune , societate comerciala etc. ) , forma de organizare cu caracterul cel mai complex si mai cuprinzator in care poate fi reglementata viata in comun pe un anumit teritoriu , delimitat prin frontiere conventionale , este STATUL , indiferent de fora pe care a imbracat-o pe parcursul istoriei . Aceasta intrucat el poate lua hotarari general obligatorii si valabile pentru intreaga populatie de pe teritoriul sau , iar in cazul in care hotararile nu-i sunt respectate de buna voie pot fi duse la indelinire cu ajutorul fortei de constrangere .
Din punct de vedre al organizarii statului , el se prezinta ca un ansamblu de organe , bazat pe legaturi ierarhice . Organizarea statala s-a manifestat ca o necesitate a societatii ajunsa pe un anume stadiu al dezvoltarii sale . In locul organizarii si gruparii sociale bazate pe relatii de rudenie , s-a trecut la organizarea populatiei pe baza de teritoriu si inlocuirea autoritatii sefului de familie sau trib , cu conducatorul , care reprezinta populatia de pe un anumit teritoriu .Petru ca aceasta activitate sa-si atinga scopul , a fost necesara introducerea unor reguli obligatorii carora sa li se supuna intreaga populaie de pe teritoriul respectiv . Aceste reguli obligatori care atrageau dupa sine forta de constrangere a autoritatii statale formeaza dreptul .

Primele monumente legislative au fost o imbinare a unor precete religioase cu norme juridice laice . Abia Revolutia franceza din 1789 a putut separa net activitatea statala si cea juridica de cea religioasa . In acelasi context apare si teoria separatiei puterilor conform careia in fiecare stat trebuie sa existe cele trei puteri fundamentale :
puterea legislativa care a fost incredintata unor adunari cu denumiri diferite : cortesuri ( Spania ) , parlament ( Anglia . SUA etc. ) , State generale ( Reichstad ) in Germania ;
puterea executiva a fost incredintata monarhului sau organului administrativ suprem care o exercita impreuna cu primul ministru . Acolo unde seful statului era un presedinte , el avea si unele atributii executive pe care le exercita impreuna cu guvernul ( in SUA , presedintele este si seful statului si seful puterii executive ) ;
puterea judecatoreasca este reprezentata de instantele de judecatoresti formate din judecatori si instante de diferita grade , ce poarta diverse denumiri : judecatorii , curti de apel , tribunale .
Intre stat si drept exista o legatura de complementaritate , statul fiind organizatia politica ce include in notiunea sa si dreptul ca putere eficienta a activitatii de stat , dreptul fiind un instrument de lucru pe care-l folosesc organele de stat si o forma de exprimare a acestora .
Statul, insusi, isi desfasoara activitatea pe baza normelor de drept si a Constitutiei , iar eficienta dreptului consta tocmai in faptul ca el exprima vointa statului , ca organism al vietii in comun , al populatiei de pe un anumit terotoriu .
Respectand normele de drept , organele de stat respecta de cele mai multe ori propriile hotarari si hotararile organelor superioare . Astfel putem spune ca dreptul este etatizat .
E ) Conceptii privitoare la legatura dintre stat si drept
Multi autori si-au pus intrebarea daca exista un drept in afara de stat , pe care actele normative nu fac decat sa-l consacre , si daca exista un drept superior statului , care sa limiteze statul in activitatile lui , ori daca dreptul este doar o simpla emenatie a statului , prin drept trebuind inteles numai dreptul pozitiv , caruia statul i se supune sau nu .
De rezolvarea acestor probleme depinde garantarea drepturilor individuale si raspunderea statului pentru faptele sale deoarece , se presupune ca numai daca se demonstreaza ca statul , in actiunile lui , este legat de norme de drept superioare lui , numai atunci interesele si drepturile indivizilor au o garantare eficace .
Unii autori considera ca statul este limitat in actiunile sale printr-un drept superior lui , nefiind vorba doar de o limitare morala , ci si de una juridica .
In conceptia doctrinei gemane reprezentata de Jelineck , dreptul obiectiv este o emenatie a statului , dreptul fiind in stat si prin stat . Astfel ca nu exista alt drept decat cel elaborat de stat . dupa acelasi autor, in afara de normele juridice eleborate de stat , exista si alte norme morale sau economice , care pot deveni reguli de drept , dar numai daca sunt sanctionate de stat .
Dupa conceptia profesorului Tarangul , o astfel de limitare a dreptului este insuficienta , astfel ca statul nu poae fi limitat in mod eficace decat printr-un drept exterior si superior lui . Nu se poate spune ca statul ar fi limitat prin reguli pe care le stabileste el insusi .
In conceptia scolii germane a aparut si teoria autolimitarii ststului , conform careia statul se supune in mod volunta normelor dictate de el , considerand ca este mai bine sa actioneze conform dreptului , adica activitatea statului este subordonata dreptului prin insasi vointa statului si de aceea si actele pot fi judecate de catre instantele de judecata, care aplica dreptul atat statului cat si persoanelor private (particulare ) .
In conceptia scolii sociologice franceze , dreptul emena din relatiile sociale , cu ajutorul constiintei sociale , considerata a fi o constiinta colectiva si rezultata din constiinta individuala .

In conceptia scolii individulaliste franceze , care are la baza teoria dreptului natural , normele de drept sunt o emanatie a drepturilor naturale ale omului , intrucat omul apare in societate cu anumite drepturi inerente naturii lui , care sunt considerate drepturi subiective ( dreptul la viata , sanatate , integritate , proprietate , libertate ).
Din aceste drepturi subiective , drepturi naturale , se naste dreptul obiectiv , normele de drept , care au drept scop apararea drepturilor subiective .
O conceptie interesanta este cea a lui Esmein , care are la baza conceptia lui J.J. Rousseau despre contractul social si considera ca exista drepturi individuale anterioare si exterioare statului care il limiteaza in actiunile lui. Dreptul obiectiv ar fi format din vointa suverana a natiunii , care trebuie sa garanteze prerogativele si drepturile omului .
Dintre teoriile despre stat , cele mai importatnte sunt :
tepria clasica franceza ;
teoria scolii germane ;
teoria lui Kelsen;
teoria lui Bertelemi ;
teoria lui Leon Duguit .
Teoria clasica franceza defineste statul ca titular al suveranitatii in care natiunea este reprezentata prin mandatari responsabili . Astfel ca prin pactul social oamenii se asociaza formand un corp colectiv cu personalitate proprie , constiinta si vointa proprii , care se impune vointelor indivizilor ce alcatuiesc acest corp . Prin pactul social se naste natiunea iar statul apare cand natiunea a constituit mai multe organe de reprezentare care au menirea sa exprime vointa ei .
Scoala germana considera ca statul este o persoana juridica formata din natiunea fixata pe un anumit teritoriu si organizata in guvernamant , iar puterea publica este titulara suveranitatii .
Hans Kelsen critica teoria germana pe care o considera metajuridica si incearca sa elaboreze o teorie pur juridica a statului . El considera ca statul este o ordine de drept si o personificare a normelor juridice si ca in acelasi mod se petrec lucrurile si cu persoanele fizice , care ar reprezenta o personoficare a normelor juridice ce reglementeaza conduita si tot astfel , persoanele juridice , morale , s-ar prezenta ca o personificare , ca norme ce organizeaza fiecare persoana juridica . In aceeasi conceptie , daca persoanele fizice si cele morale constituie parti ale ordinii juridice , statul personifica ordinea juridica generala , suveranitatea considerata ca atribut al statului , statul ar fi ordinea juridica sau ordinea de stat suprema .
Bertelemi considera ca statul actioneaza prin doua catgorii de acte juridice si anume :
a) acte juridice de autoritate facute pe cale unilaterala , cum ar fi legile si cand exercita forta publica nu ca un drept ci ca o fictiune ;
b) acte de gestiune ( contractele ) pe care le savarseste ca un simplu particular si cand actioneaza ca o persoana juridica ( morala ) .
Leon Duguit considera ca omul este o fiinta constienta care traieste in societate , iar conduita sa trebuie sa fie reglementata de catre normele sociale ca o consecinta a interdependentei si solidaritatii sociale . In conceptia sa , prin insusi faptul ca exista omul in societate se impune crearea unei legi sau unei norme sociale . Prin norma sociala el intelege acele reguli a caror violare produce un dezechilibru in elementele constitutive ale societatii si care are drept urmare in cadrul grupului social .
Regula sociala interzice orice actiune sau abtinere care produce dezordine in societate , iar din aceste reguli se nasc drepturile si obligatiile indivizilor care daca nu sunt indeplinite conturba ordinea sociala , iar organismul social reactioneaza .

Normele de drept , in conceptia aceluiasi autor , fiind o emenatie a interdependentei sociale , se impun atat statului cat si persoanelor particulare , care trebuie sa faca tot posibilul pentru mentinerea ordinii sociale si sa se abtina de la orice actiune care ar contraveni acesteia ( ordinii sociale ) .
In acest fel este garantata si autonomia individului , intrucat individul, fiind un element esential al interdependentei sociale , se gaseste sub scutul normei de drept .
In ceea ce priveste statul se porneste de la ideea suveranitatii statului care isi are radacina in distinctia ce se face intre dreptul subiectiv si cel obiectiv .
Dreptul obiectiv ar fi regula de drept care se impune oamenilor , traind in societate , iar dreptul subiectiv este puterea de vointa de a se impune altor vointe .
Notiunea statului , inteles ca persoana juridica investita cu suveranitate nu poate fi compatibila cu limitarea sa prin drept . In consecinta numai norma sociala este aceea care poate sa limiteze statul in actiunile sale .

În acest curs:

Rãsfoieste cursul

<--IDD