USV->IDD-->Economia Intreprinderii

CAPITOLUL 5: FUNCTIUNILE ÎNTREPRINDERII SI FUNCTIILE MANAGEMENTULUI FIRMEI

1. Functiile manageriale ale întreprinderii

Subliniind importanta managementului ca resursa a dezvoltarii, literatura de specialitate evidentiaza rolul progresului în conducere, stabilind faptul ca progresul social este o functie dependenta de munca, pregatirea personalului, fonduri si dotari, progresul în conducere si alti factori.
Procesul conducerii este reprezentat de ansamblul interventiile conducatorilor individuali sau colectivi, respectiv modul în care ei prevad, organizeaza, controleaza si regleaza activitatea unui colectiv în scopul obtinerii eficientei economice maxime.
Pornind de la Henri Fayol, care a identificat si analizat pentru prima data procesul de management definind cinci functii principale: previziunea, organizarea, comanda, coordonarea si controlul, si continuând cu cercetarile specialistilor americani care stabilesc ca functii ale conducerii formularea planurilor si exercitarea controalelor, structurarea sarcinilor si adoptarea deciziilor, comunicarea informatiilor critice, alocarea resurselor, solutionarea conflictelor, dirijarea schimbarilor, se poate observa o anumita omogenitate a acestor puncte de vedere.
În literatura româna de specialitate, pentru procesul de management s-au stabilit 5 functii: previziunea, organizarea, coordonarea, antrenarea si control evaluarea.

Functia de previziune consta în ansamblul proceselor de munca prin care se determina principalele obiective ale firmei, precum si resursele si principalele mijloace pentru realizarea lor.
Rezultatele previzionate se împart în functie de orizontul de timp, gradul de detaliere si obligativitate în prognoze, planuri si programe.
Prognozele acopera un orizont de timp de minim 10 ani, au un caracter aproximativ si nu sunt obligatorii.
Planurile cuprind perioade între 5 ani si o luna si se refera la obiectivele fundamentale ale firmei si la principalele resurse necesare a fi mobilizate.
Programele au un orizont de timp redus, sunt foarte detaliate.
Elementele cuprinse sunt obligatorii si aun grad ridicat de certitudine.
s-a constatat o crestere a volumului actiunilor de previziune si o sporire a interdependentei în exercitarea previziunii la toate nivelurile vietii economico-sociale si necesitatea dezvoltarii si generalizarii gândirii statistice.

Functia de organizare desemneaza ansamblul proceselor de management prin care se stabilesc si se delimiteaza procesele de munca fizica si intelectuala si componentele lor. Cuprinde atât organizarea de ansamblu a societatii comerciale, cât si organizarea principalelor sale componente.
Prin intermediul acestei functii se armonizeaza resursele necesare desfasurarii în bune conditii a activitatii si se stabilesc raporturi optime între obiective si resurse.
În actualele conditii se impune cresterea interdependentei în exercitarea functiei de organizare la toate nivelele de conducere precum si dezvoltarea si generalizarea gândirii sistemice.

Functia de coordonare consta în ansamblul proceselor de munca prin care se armonizeaza deciziile si actiunile personalului firmei si ale subsistemelor sale în cadrul previziunilor si sistemului organizatoric fiind de fapt o organizare în dinamica.
Pentru asigurarea unei coordonari eficiente este necesara existenta unei comunicari adecvate la toate nivelurile managementului firmei.

Functia de antrenare încorporeaza ansamblul proceselor de munca prin care se determina personalul firmei sa contribuie la stabilirea si realizarea obiectivelor.
Scopul antrenarii are un caracter operational, iar fundamentul sau îl reprezinta motivarea, adica corelarea satisfacerii necesitatilor si intereselor personalului cu realizarea obiectivelor si sarcinilor stabilite.
Caracteristic managementului stiintific este conceperea motivarii si implicit a antrnarii pe baza starilor emotionale.
Pentru o antrenare eficienta este necesar ca procesul motivarii sa fie complex, diferentiat si gratuat.
Calitatea antrenarii conditioneaza concretizarea eficienta a functiilor de previziune, organizare si coordonare.

Functia de control evaluare este definita ca ansamblul proceselor prin care performantele firmei, subsistemelor si componentelor acesteia sunt masurate si comparate cu obiectivele stabilite initial în vederea eliminarii diferentelor constatate si integrarii abaterilor pozitive .
Procesul de control-evaluare cuprinde masurarea realizarilor, compararea lor cu nivelul stabilit initial, determinarea cauzelor generatoare de abateri si efectuarea corecturilor ce se impun.
Aceasta functie trebuie sa aiba un caracter preventiv si corectiv.
Analiza functiilor de conducere evidentiaza o serie de caracteristici ale acestora si anume:
- sunt specifice în ansamblul lor cadrelor de conducere cu mentiunea faptului ca un conducator face parte atât din echipa de conducere, cât si din cea de executie;
- au caracter general - aplicându-se la toate tipurile de unitati, indiferent de profil;
- au continut si forme de manifestare diferite în functie de nivelul ierarhic;
- se realizeaza într-o pondere diferita în functie de nivelul ierarhic si autonomiei unitatii respective;
- se aplica într-o conceptie de sistem care se refera la interdependenta lor si la legatura unitatii cu alti parteneri de afaceri.
Studiind corelatia dintre timpul acordat executarii diferitelor atribute ale conducerii, s-a ajuns la concluzia ca, cu cât un conducator îsi rezerva mai mult timp previziunii si organizarii, are toate conditiile ca mecanismul de functionare a întreprinderii sa se înscrie în parametrii normali, conducând la economisirea preocuparilor considerate mai putin productive.
Abordarea interdependenta a functiilor managementului este determinat de caracterul sistemic al firmei, astfel încât orice deficienta de la nivelul conducerii se rasfrânge asupra eficientei activitatii agentului economic.
Aceasta abordare s-a impus datorita caracterului complementar al acestor functii, datorita multiplelor conexiuni dintre ele.
În cadrul întreprinderii, procesul de management variaza atât pe verticala sistemului de management, cât si la nivelul functiilor componente.
Analizata în ansamblu, evolutia procesului de management vazuta ca rezultanta a evolutiilor functiilor componente este ciclica, ondulatorie iar intensitatile maxime corespund încheierii si începerii principalelor subdiviziuni temporare folosite în previzionarea activitatii firmei.

2. Functiunile întreprinderii

Un rol deosebit de important în organizarea unei firme îl are organizarea de ansamblu a proceselor de munca fizica si intelectuala, a elementelor componente, analiza acestora în vederea regruparii lor în functie de nivelul obiectivelor, de omogenitatea si/sau complementaritatea lor, de nivelul de pregatire al personalului care le realizeaza si de specificul metodelor, tehnicilor si instrumentelor folosite în vederea realizarii obiectivelor în conditii de eficienta.
Tinând cont ca organizarea constituie mijlocul prin care se realizeaza obiectivele firmei, continutul si modul sau de manifestare sunt conditionate de sistemul de obiective ale firmei.
Fiecare perioada de functionare a unei firme este caracterizata prin anumite obiective fundamentale ce pot fi evaluate din punct de vedere economic.
Derivând aceste obiective fundamentale se stabilesc obiectivele derivate, adica a conditiilor pentru ca un obiectiv fundamental sa se îndeplineasca.
Astfel, functiunea întreprinderii se poate defini ca ansamblul activitatilor omogene si/sau complementare desfasurate de un personal cu anumita specialitate prin folosirea unor metode si tehnici specifice cu scopul realizarii obiectivelor derivate de gradul I .
Ca o componenta de baza în cadrul functiunii, activitatea se poate defini ca ansamblul atributiilor de specialitate de un persoanl cu anumite cunostinte de specialitate dintr-un anumit domeniu scopul îndeplinirii obiectivelor derivate de gradul II.
Continuând nivelul de detaliere, atributia se defineste ca ansamblul sarcinilor executate cu o anumita periodicitate de un personal care are cunostinte specifice dintr-un domeniu mai restrâns cu scopul realizarii unui obiectiv specific.
Sarcina, ca element al atributiei reprezinta componenta elementara a procesului de munca desfasurat în scopul realizarii unui obiectiv individual.
Având în vedere un complex de factori ca profilul si marimea agentului economic, ramura în care îsi desfasoara activitate si etapa d dezvoltare pe care o parcurge, functiunile firmei se pot prezenta în 3 situatii si anume:
- potentiala sau virtuala;
- integrata;
- reala sau efectiva.
În literatura româna de specialitate s-au stabilit urmatoarele 5 functiuni ale unei firme:
1. de cercetare-dezvoltare;
2. de productie;
3. comerciala;
4. financiar-contabila;
5. de personal.

1. Functiunea de cercetare-dezvoltare este reprezentata de ansamblul activitatilor desfasurate în cadrul firmei, în scopul producerii de idei noi si transformarea lor în noutati utile. Aceasta functiune are un caracter complex, se manifesta în toate domeniile si rezida în necesitatea adaptarii permanente a firmelor la noile cuceriri tehnico-stiintifice.
Formele sub care se desfasoara actiunile sale sunt:
a) cercetarea pura,
b) cercetarea fundamentala,
c) cercetarea aplicata,
d) inventia si inovatia.
Principalele activitati ale acestei functiuni sunt cercetarea stiintifica, ingineria tehnologica si introducerea progresului tehnic, investitii precum si organizarea productiei si a muncii.
2. Functiunea de productie este reprezentata de ansamblul activitatilor de baza, auxiliare si de servire prin care se realizeaza obiectivele din domeniul fabricarii produselor, elaborarii lucrarilor si prestarii serviciilor în cadrul firmei.
Principalele activitati cuprinse în cadrul acestei functii sunt: fabricarea sau exploatarea, întretinerea si reapararea utilajelor, productia auxiliara, controlul tehnic de calitate.
3. Functia comerciala cuprinde activitatea de realizare a obiectivelor ce se refera la stabilirea legaturilor unitatii cu mediul ambiant în vederea procurarii mijloacelor necesare desfasurarii activitatii si desfacerii produselor, serviciilor si lucrarilor care fac obiectul activitatii de baza a unitatii.
Aceasta functiune cuprinde 3 activitati: aprovizionarea tehnico-materiala, desfacerea si marketingul.
4. Functiunea financiar-contabila este reprezentata de activitatea privind obtinerea si folosirea mijoacelor financiare necesare unitatii, precum si înregistrarea si evidenta în expresie valorica a fenomenelor economice din unitate.
Rolul acestei functiuni este static, pasiv, uneori chiar un obstacol în introducerea noului.
5. Functia de personal cuprinde activitati de realizare a obiectivelor din domeniul asigurarii si dezvoltarii potentialului uman necesar.
Principalele activitati cuprinse în cadrul acestei functiuni se refera la planificarea, recrutarea, formarea, perfectionarea, motivarea, promovarea, retribuirea si protectia personalului.
Interdependentele dintre functiuni sunt determinate de interdependentele ce se manifesta între activitatile desfasurate în cadrul firmei. Acestea se manifesta în contextul în care producerea unei dereglari în cadrul unei functiuni determina dereglari si în cadrul celorlalte, putându-se vorbi chiar de o autoagravare a dereglarilor si de un proces de reglare în lant.
Se impune astfel ca managerii de pe diferite niveluri ierarhice sa actioneze pentru manifestarea corespunzatoare a tuturor functiunilor.
Etapa de dezvoltare în care se afla firma la un moment dat constituie factorul determinant în desfasurarea activitatilor din cadrul functiunilor acesteia.
Intensitatile cu care se manifesta anumite functiuni la un moment dat se inverseaza pe masura ce firma trece la o noua etapa de dezvoltare.
De asemenea, trebuie tinut cont de faptul ca intensitatea de manifestare a unie functiuni trebuie sa fie în acord cu posibilitatile firmei respective si corelata cu intensitatea de manifestare a celorlalte functiuni.
Conducerea firmei are un rol deosaebit în coordonarea functiunilor, cunoscând decalajul ce apare între gradul de manifestare a unei functiuni si nivelul rezultatelor obtinute în domeniul respectiv.
Rezultatele bune obtinute în urma manifestarii unei functiuni apar dupa momentele de maxim în manifestarea acesteia, astfel ca obiectivul principal al managerilor trebuie sa reprezinta o buna corelare între functiuni.

În acest curs:

Rãsfoieste cursul