USV->IDD-->Economia Intreprinderii

CAPITOLUL 12: STRATEGII ECONOMICE ALE ÎNTREPRINDERII

1. Importanta strategiilor economice pentru activitatea întreprinderii

Într-o economie de piata, o întreprindere îsi desfasoara activitatea în conditiile unei puternice competitii atât pe piata interna cât si pe cea externa.
Pentru a-si realiza obiectivele propuse ea trebuie sa-si desfasoare activitatea pe baza unei strategii economice proprii, bine fundamentate sub raport tehnic si economic.
Conducerea si organizarea actitivatii întreprinderii pe baza unei strategii economice capata o importanta crescânda ca urmare a faptului ca pe plan mondial s-au realizat mari progrese în teoria managementului privind aplicarea unor concepte moderne si noi mutatii pe piata interna si externa.
Importanta si necesitatea crescânda a adoptarii unei strategii economice este determinata de actiunea puternica a unor factori dintre care cei mai importanti sunt:
1. accentuarea competitiei între firme pe pietele interne si externe, competitie în care intra si firme apartinând tarilor în curs de dezvoltare;
2. aparitia si extinderea unor tehnologii moderne cum sunt sistemele flexibile si robotizarea sistemelor tehnologice care au dus la cresterea calitatii produselor, reducerea costurilor si la scurtarea termenelor de punere pe piata a unor noi produse;
3. cresterea considerabila a calitatii produselor oferite pentru piata, ceea ce a condus la ridicarea exigentelor consumatorilor în ceea ce priveste calitatea;
4. aplicarea de catre unele întreprinderi a unor strategii avansate de prelucrare, ceea ce a condus la cresterea productivitatii muncii si la reducerea costurilor;
5. extinderea folosirii calculatoarelor în cadrul managementului productiei, ceea ce a dus la optimizarea deciziilor si la cresterea performantelor pe plan economic si tehnic.
Tinând seama de actiunea tot mai puternica a acestor factori, o strategie economica are rolul dfe a defini prin obiective cât mai precise, directiile de desfasurare a activitatii firmei, astfel încât aceasta sa realizeze o crestere a competitivitatii.
O buna strategie economica trebuie sa satisfaca urmatoarele exigente:
1. sa permita o confruntare eficienta a întreprinderii cu altele similare în cadrul unui proces economic concurential si în conditiile unui mediu în permanenta evolutie;
2. sa faca fata cu succes, prin produse noi sau modernizate, exigentelor sporite ale consumatorilor sub raportul calitatii si al preturilor;
3. sa realizeze o perfectionare continua a structurilor existente astfel încât acestea sa fie cât mai bine adaptate noilor exigente impuse demodificarile care survin în tehnologii, pe pietele de desfacere si cerintele crescânde ale consumatorilor.

1. Definirea conceptelor de strategie economica si politica economica

Strategia economica reprezinta un concept complex care defineste ansamblul obiectivelor pe care conducerea unei unitati economice îsi propune sa le realizeze, obiective stabilite pe baza de studii, cercetari stiintifice si prognoze, actiuni ce trebuie întreprinse pe diferite orizonturi de timp si modul de alocare a resurselor în vederea mentinerii competitivitatii si a dezvoltarii viitoare.
Din definirea acestui concept rezulta ca stabilirea obiectivelor reprezinta o componenta de baza a strategiei economice.
Obiectivul reprezinta, deci, acea componenta a strategiei economice care stabileste ce îsi propune sa realizeze o unitate economica în cadrul unui anumit orizont de timp.
Pentru a-si atinge scopul, un obiectiv trebuie sa fie precis formulat, cuantificabil si masurabil.
În raport cu orizontul de timp stabilit, obiectivele pot fi:
- pe termen scurt,
- pe termen mediu,
- pe termen lung.
În raport cu nivelul si extinderea influentei pe care o exercita asupra activitatii, ele pot fi obiective stabilite pentru nivelul organizatiei superioare, obiective cu caracter divizionar sau cu caracter departamental.
Pentru punerea în aplicare a unei strategii economice se stabilesc anumite politici economice.
Prin politica economica se întelege acea componenta a strategiei prin care se precizeaza actiunile care trebuie întreprinse pentru punerea în aplicare a strategiei pe orizonturi de timp mai mici si limitele în cadrul carora trebuie realizate obiectivele.
Pentru a putea fi elaborata în mod corect o strategie economica trebuie sa defineasca clar 4 componente de baza:
1. sfera de aplicare a strategiei economice sau directiile în care urmeaza sa-si desfasoare activitatea întreprinderile;
2. desfasurarea resurselor reprezinta acea componenta care precizeaza modul în care întreprinderea îsi va utiliza resursele de munca, materiale si banesti pentru realizarea obiectivelor propuse;
3. caracteristica distinctiva defineste domeniul de activitate sau activitatile în care, potrivit strategiei, întreprinderea trebuie sa exceleze;
4. sinergia reprezinta acea componenta a strategiei care defineste modalitatile de crestere a capacitatii productive a fiecarei componente a unui ansamblu de activitati printr-o judicioasa structurare si interactiune a acestora. Realizarea efectului de sinergie duce la aparitia unor calitati superioare sumei aritmetice a calitatii elementelor componente.

3. Tipologia strategiilor economice

Strategiile economice se clasifica dupa urmatoarele criterii:
1. În raport cu nivelul de adaptare:
a) strategie la nivel de organizare superioara. Se stabileste pentru ansamblul întreprinderilor care se afla sub conducerea acesteia, indiferent de ramura economica din care face parte;
b) strategie de afaceri la nivel de întreprindere defineste modul în care o întreprindere intra în competitie pentru o perioada data;
c) strategia functionala se elaboreaza pentru diferitele activitati functionale ale întreprinderii, de regula pe perioade mai scurte. Ca strategii functionale: strategia de marketing, de personal, de finante, pe productie si strategii elaborate pe produse si pe tipuri de consumatori.
2. În raport cu dinamica obiectivelor propuse:
a) strategii economice de redresare, care se elaboreaza la nivelul acelor întreprinderi care se afla în prag de faliment din cauza diferitelor dificultati;
b) strategii de consolidare care se recomanda a fi utilizate de acele întreprinderi care au devenit fiabile sau care se mentin într-o stare de echilibru fragil;
c) strategii economice de dezvoltare se elaboreaza de catre întreprinderile viabile din punct de vedere economic, ce dispun de conditii si de capacitatea necesare pentru extinderea viitoare a activitatii.
3. În raport cu scopul urmarit:
a) strategii inovationale,
b) strategii de piata,
c) strategii pe produse.
4. Strategiile economice se mai pot clasifica si în raport cu sfera de cuprindere, caz în care se pot deosebi:
- strategii globale,
- strategii partiale.
5. În raport cu gradul de interdependenta:
- strategii independente, caracterizate prin faptul ca organele de conducere îsi fixeaza obiectivele de dezvoltare fara restrictii din partea altor organizatii;
- strategii integrate, care trebuie sa tina seama de liniile directoare ale strategiei economice stabilite la nivelul organizatiei superioare din care face parte.
În cadrul strategiilor economice un loc important îl au strategiile economice de dezvoltare dat complexitatii lor si a efectelor pe care le au asupra activitatii economice de perspectiva a întreprinderii.
Prin strategie economica de dezvoltare se întelege acel tip de strategie care defineste obiectivele de dezvoltare viitoare a întreprinderii, modul de alocare a resurselor si actiunile ce trebuie întreprinse pe orizonturi de timp bine precizate, tinând seama de accentuarea competitiei pe diferitele piete si de cerintele asigurarii unei anumite rentabilitati pentru activitatile desfasurate.
Elaborarea unei strategii economice de dezvoltare reprezinta rezultatul unui proces de conducere strategica la nivelul întreprinderii.
Prin proces de conducere strategica se întelege un ansamblu de activitati desfasurate la nivelul conducerii superioare a întreprinderii, ce are ca obiectiv adoptarea unui set de decizii si prevederea unor operatiuni pe un orizont mai mare de timp prin care sa se asigure stabilirea misiunii întreprinderii, a obiectivelor de realizat, elaborarea strategiilor de dezvoltare, în raport cu procesul evolutiv pr care îl înregistreaza activitatea întreprinderii.

4. Model de elaborare a unei strategii economice

Elaborarea unei strategii economice reprezinta un proces complex si dinamic ce necesita numeroase analize cu caracter cantitativ sicalitativ, o foarte buna cunoastere a factorilor cu caracter intern si extern ce pot influenta activitatea întreprinderii.
Ea presupune studierea evolutiei viitoare a cerintelor pe diferitele piete si o buna documentare privind prognoza evolutiilor tehnologiilor, a produselor, a vietii economice, politice si sociale.
Elaborarea unei strategii economice se face prin parcurgerea a 4 etape la care se adauga activitatea finala de evaluare si control a strategiei:
1. prima etapa - analiza situatiei curente necesita o identificare a misiunii întreprinderii iar în raport cu aceasta o identificare a strategiei trecute si prezente. Prin identificarea strategiei trecute si prezente trebuie sa se constate daca acestea au fost aplicate corect si daca au corespuns sau nu obiectivelor stabilite;
2. examinarea perspectivelor pentru viitor, prin care se stabilesc obiectivele pe termen lung ale întreprinderii. În acest scop se analizeaza factorii din mediul înconjurator si situatia interna care sa ofere informatiile necesare si sa se asigure pe aceasta baza stabilirea obiectivelor pe termen lung;
3. elaborarea unui set de alternative strategice pentru viitor si alegerea strategiei de urmat. Consta în elaborarea unui set de alternative strategice posibile, compararea lor cu obiectivele prioritare fixate si adoptarea pe aceasta baza a strategiei economice de aplicat;
4. punerea în practica a strategiei economice adoptate necesita stabilirea strategiilor functionale ce urmeaza a fi adoptate si precizarea masurilor prin care sa se actioneze asupra factorilor de natura organizatorica pentru a se crea conditiile cele mai bune si punerea în functiune a strategiei adoptate. Un rol important în aplicarea cu succes a strategiei economice adoptate îl are activitatea de evaluare si de control a strategiei.
Evaluarea strategiei trebuie sa se faca pe baza unor criterii obiective prin care sa se stabileasca compatibilitatea, consonanta, avantajul aplicarii, fezabilitatea.
Controlul aplicarii strategiei economice trebuie sa se efectueze cu regularitate si are rolul de a evidentia: lipsurile existente în aplicarea ei si adoptarea de masuri pentru redresarea situatiei.

5. Planul - instrumentul de concretizare si realizare a strategiei economice

La nivelul unitatilor economice desfasurarea organizata a actiunilor prevazute si aplicarea cu succes a strategiei economice adoptate necesita o anumita activitate de planificare.
Planificarea reprezinta o functiune de baza a managementului ce trebzuie efectuata la un nivel stiintific corespunzator, folosind metode si tehnici de lucru adecvate.
A planifica înseamna a concretiza în documente scrise cu caracter imperativ prevederile strategiei si politicii adoptate pentru o anumita perioda sub forma de indicatori cantitativi si calitativi, termenele la care acestea trebuie realizate, resursele ce trebuie alocate pentru îndeplinirea lor, sarcinile concrete care revin executantilor la nivel de conducere si compartimente functionale, masurile ce trebuie aplicate pentru crearea conditiilor necesare si modul de urmarire si control al felului cum sunt îndeplinite prevederile pe toate nivelele ierarhice.
Planificarea economica se concretizeaza într-un ansamblu de planuri care devin instrumente esentiale în activitatea de conducere si organizare.
Prin plan se întelege documentul elaborat sub o anumita forma scrisa pe baza unei metodologii bine precizate, prin care se concretizeaza prevederile strategiei economice, luata în ansamblul ei sau pe diferite componente si se precizeaza sarcinile care revin compartimentelor de productie si functionale pe anumite perioade de timp.
Planificarea economica are un caracter complex iar definirea ei sub diferite aspecte necesita o clasificare dupa mai multe criterii:
1. În raport cu gradul de institutionalizare si de formalizare:
- formala,
- informala.
2. Dupa orizontul de timp la care se refera:
- pe termen lung sau de perspectiva,
- curenta - ce poate fi pe termen scurt sau foarte scurt.
3. În raport cu nivelul la care se realizeaza:
- la nivel de organizatie superioara
- la nivel de întreprindere.
4. În raport cu gradul de importanta a indicatorilor stabiliti si cu orizontul de timp la care se refera acestia se poate deosebi:
- strategica,
- tactica.
Prognoza strategica se realizeaza de regula la nivelul conducerii de vârf pe termen lung si concretizeaza obiectivele strategiei economice adoptate.
Prognoza tactica concretizeaza actiunile si activitatile la nivelul unei unitati economice sunt reunite si definite prin termenul de planificare interna de întreprindere.
Aceasta planificare interna are doua componente aflate într-o strânsa interdependenta:
- prognoza tehnico-economic, care are ca obiectiv stabilirea principalilor indicatori cantitativi si calitativi pe toate domeniile de activitate;
- prognoza operatica - reprezinta acea parte a prognozei interne de întreprindere care are ca obiectiv elaborarea programelor de activitate pe diferite verigi structurale si pe diferite unitati de timp.
În conditiile unei economii de piata, întreprinderea îsi organizeaza activitatea fie dupa sistemul productiei pe stoc, fie dupa sistemul productiei pe baza de comenzi.
În astfel de cazuri, punctul de plecare în elaborarea planului economic îl constituie rezultatele obtinute pe baza efectuarii prognozelor de vânzari, prin studierea pe cale probabilistica a cererii pentru produsul întreprinderii.
Pe baza rezultatelor programului pe termen scurt si lung se face o estimare a produsului ce s-ar putea vinde, iar în functie de aceasta se determina indicatorii privind productia ce urmeaza a fi realizata.
În functie de aceasta productie se calculeaza resursele de munca si de materiale necesare, se dimensioneaza ansamblul indicatorilor economici si se fac ajustarile necesare tinând seama de capacitatea de productie si de resursele de munca si materiale existente.
În conditiile în care întreprinderea actioneaza în cadrul economiei de piata, elaborarea planului economic tine seama de un grafic de productie director, elaborat în prealabil, care stabileste grupele de produse ce urmeaza a se executa, cantitatea si datele de executie, în functie de comenzile existente si de rezultatele prognozelor cererii de produse.

În acest curs:

Rãsfoieste cursul