USV->IDD-->Economia Intreprinderii

CAPITOLUL 2: IMPLICAREA FACTORILOR DE MEDIU ÎN ACTIVITATEA ÎNTREPRINDERII MODERNE

1. Consideratii generale cu privire la relatia întreprindere - mediul ambiant

firma îsi organizeaza si desfasoara activitatea sa sub impactul conditiilor concrete ale mediului sau ambiant. Mediul ambiant reprezinta un ansamblu de factori eterogeni de natura economica, sociala, politica, stiintifico-tehnica, juridica, geografica si demografica ce actioneaza pe plan national si international asupra întreprinderii, influentând relatiile de piata.
Întreprinderea este parte integranta a mediului ambiant, este o componenta economica a acestuia.
În conditiile actuale mediul ambiant se caracterizeaza printr-un dinamism accentuat, printr-o crestere spectaculoasa a frecventei schimarilor. Mediul ambiant este de trei feluri:
- mediu stabil, unde schimbarile sunt rare, de mica amploare si usor vizibile;
- mediu schimbator, unde schimbarile sunt frecvente, de o amploare variata, dar în general previzibile;
- mediu turbulent, unde schimbarile sunt foarte frecvente, de amploare mare, cu incidente profunde asupra activitatii întreprinderii si greu de anticipat;

2. Componentele mediului ambiant al întreprinderii
Acestea sunt:
- micromediul
- mezomediul
- macromediul.
Micromediul întreprinderii cuprinde ansamblul componentelor cu care aceasta intra în relatii directe. Acestea sunt:
- furnizorii de marfuri care sunt agenti economici ce asigura resursele necesare de materii prime, materiel, echipamente si masini;
- prestatorii de servicii reprezentati de firme sau persoane particulare care ofera o gama larga de servicii utile realizarii obiectivelor firmei;
- furnizorii fortei de munca sunt unitatile de învatamânt, oficiile fortei de munc si persoanele ce cauta un loc de munca;
- clienti care sunt consumatori, utilizatori industriali, întreprinderi comerciale sau agentiile guvernamentale pentru care bunurile produse se întreprindere le sunt oferite spre consum;
- organismele publice - asociatiile profesionale, asociatiile consumatorilor, mediile de informare în masa si publicul consumator;
- concurentii sunt firme sau persoane particulare care-si disputa aceeasi categorie de clianeti, iar în situatii frecvente aceiasi furnizori sau prestatori de servicii.

Mezomediul este o notiune intermediara care devine tot mai necesara în explicarea evolutiei macroeconomice a întreprinderii. Pentru remedierea oricaror deficiente de explicare se studiaza comportamentul întreprinderii din sistemul productiv si social cel mai apropiat întreprinderii si care poate fi un intermediar între macromediul si micromediul întreprinderii.
Mezomediul trebuie sa intereseze în mod deosebit sistemul de conducere al întreprinderii pentru ca permite abordarea relatiilor acesteia cu mediul sau în termeni mult mai apropiati de lumea afacerilor. O întreprindere poate face parte din urmatoarele sisteme mezoeconomice:
- o anumita industrie
- o zona geografica sau administrativa
- un grup de întreprinderi.
Aceste sisteme sunt în masura sa influenteze actiunile, deciziile si rezultatele unei întreprinderi, influenta exercitata la acest nivel poate fi atât directa cât si indirecta, dar are un caracter general, în sensul ca influenteaza toate întreprinderile care apartin aceluiasi sistem.

Activitatea oricarei întreprinderi, ca si a celorlalti agenti din cadrul micromediului întreprinderii, se afla si sub influenta altor factori de mediu, care actioneaza pe o arie mai larga.
Legatura care se stabileste între întreprindere si acesti factori este de regula industriala, influenta exercitându-se pe termen lung si formând macromediul întreprinderii.
Componentele macromediului sunt:
- mediul demografic - numarul populatiei, structura pe sexe si grupe de vârsta, numarul de familii si dimensiunea medie a unei familii, repartizarea teritoriala si me medii a populatiei, rata natalitatii.
Analiza unor astfel de caracteristici si surprinderea tendintei lor reprezinta punctul de pornire în evaluarea dimensiunii cererii potentiale, a pietei întreprinderii.
- mediul economic. Ansamblul elementelor care compun viata economica a spatiului în care actioneaza întreprinderea determina mediul economic al acesteia. Acesta determina volumul si structura ofertei de marfuri, nivelul veniturilor banesti, marimea cererii de marfuri, miscarea preturilor la nivelul concurentei.
- mediul tehnologic. Întreprinderea se implica în dinamica mediului tehnologic, atât ca beneficiar cât si ca furnizor, în principal prin intermedciul pietei. Este una din cele mai dinamice componente ale macromediului întreprinderii si dobândeste o exprimare concreta prin inventii, inovatii, marimea si orientarea fondurilor destinate cercetarii, explozia productiei noi, perfectionarea productiei traditionale, reglementari privind delimitarea tehnologiilor poluante.
- mediul cultural - reprezentat de ansamblul elementelor ce privesc sistemele de valori, obiceiuri, traditii, credinte si norme ce guverneaza statutul oamenilor în societate.
- mediul politic reflecta structurile societatii, clasele sociale si rolul lor în societate, fortele politice si raporturile dintre ele, gradul de implicare a statului în economie, gradul de stabilitate al climatului politic intern, zonal, international.
- mediul institutional cuprinde ansamblul reglementarilor de natura juridica ce vizeaza direct sau indirect activitatea de piata a întreprinderii.
- mediul natural - conditiile naturale ce determina modul de localizare si de distribuire în spatiu a activitatii umane. Aceasta conjunctura economica reprezinta starea curenta si concreta a fenomenelor, proceselor si evenimentelor specifice unei ramuri, a unei economii nationale. Importanta sa este data de reducerea resurselor de materii prime neregenerabile si de accentuarea gradului de poluare.

3. Relatiile întreprinderii cu mediul extern
în calitatea sa de componenta a mediului, întreprinderea se afla într-un contact permanent cu diferite componente. Întreprinderea intra într-un ansamblu de relatii prin care îsi orienteaza si finalizeaza activitatea economica. Aceste relatii dintre întreprindere si componente ale mediului sau extern sunt prin natura si continutul lor de doua feluri: relatii de piata si relatii de concurenta.
Din multitudinea de relatii ale întreprinderii cu mediul sau extern se remarca prin amploare si complexitate relatiile de piata. Acestea au ca obiect vânzarea si cumpararea de marfuri si servicii, împrumutul de capital si angajarea fortei de munca. Studierea pietei constituie premisa si punctul de plecare în activitatea oricarei întreprinderi.
Mecanismul pietei reprezinta pentru întreprinderea moderna termenul de confruntare a situatiei prezentate cu cea de perspectiva, sursa de idei pentru produse noi sau pentru modernizarea celor existente.
Relatiile întreprinderii cu piata sunt reflectate si de fluxul aplrovizionare productie, desfacere. De asemenea, aceasta relatie se reflecta si în orientarea activitatii întreprinderii catre obiective prioritare cun sunt satisfacerea în conditii superioare a nevoilor consumatorilor prin produsele create si oferite, crearea rentabilitatii si eficientei economice pe baza sporirii vânzarilor totale si a profitului unitar.
Relatiile întreprinderii cu piata vizeaza 3 mari componente si anume:
- piata marfurilor
- piata capitalului
- piata fortei de munca.
Natura si dimensiunile relatiilor întreprinderii depind de o serie de factori generali si specifici, obiectivi si subiectivi, interni sau externi întreprinderii, cei mai importanti fiind: cadrul economico-social, specificul pietei si caracterul întreprinderii.
Relatiile întreprinderii cu piata cunosc astfel o mare diversitate si se pot grupa dupa mai multe criterii:
- dupa obiectul relatiilor. Potrivit acestui criteriu, relatiile întreprinderii cu piata sunt de doua feluri: - relatii de vânzare-cumparare si - relatii de transmitere, receptie de informatii.
Relatiile de vânzare-cumparare pot lua forme diferite si anume livrarea de marfuri, achizitionarea de marfuri si servicii, prestarea de servicii, închirierea, împrumutul precum si activitatile de intermediere.
Principalele forme pe care le îmbraca succesiv relatiile de vânzare-cumparare sunt:
- relatii precontractuale
- relatii contractuale
- relatii postcontractuale.
Relatiile precontractuale se realizeaza în principal prin negociere, comanda, cerere de oferta si oferta ferma.
Relatiile contractuale au ca instrument principal contractul la care se adauga o serie de activitati ca: facturarea, livrarea, transportul, receptia si decontarea.
Relatiile postcontractuale apar în perioada de garantie si psotgarantie.
Relatiile de transmitere de informatii au ca scop sustinerea si concretizarea relatiilor de vânzare-cumpaare, realizându-se prin publicitate, relatii publice si alte forme de promovare.
- dupa profilul agentilor de piata, relatiile pot fi: cu furnizorii si prestatorii de servicii, cu beneficiarii si cu institutiile si cu mecanismele de stat;
- dupa frecventa, relatiile sunt permanente, periodice sau ocazionale;
- dupa gradul de concentrare, relatiile pot fi concentrate dimensional, spatial sau temporal si relatii dispersate.

4. Obiectivele economice ale întreprinderii în conditii concurentiale
În conditiile actuale întreprinderea nu se poate reduce la un organism simplu care urmareste maximizarea profitului, ci este un organism complex, ce se confrunta cu o multitudine de obiective contradictorii ce tin de strategia fiecarei întreprinderi.
Concurenta consta dintr-o multitudine de forme de comportament ce se manifesta în cadrul relatiilor dintre furnizori pentru captarea interesului unei clientele cât mai numeroase.
Pentru a defini aceste forme de manifestare a concurentei se pot avea în vedere utmatoarele aspecte:
- interesele si aspiratiile clientelei
- libertatea de a actiona
- interesele si aspiratiile producatorilor în calitate de ofertanti
- existenta în mediul economic a unor reglementari juridice si a unei stari psihologice si sociale care impun sau favorizeaza anumite actiuni sau comportamente din partea agentului economic.
În conditiile economiei de piata concurenta apare ca o necesitate obiectiva, face parte din regulile de joc ale pietei.
Competitivitatea unui agent economic este determinata în principal de trei mari caracteristici si anume: servicii, costuri si calitate.
Ansamblul raportului de interactiune în care intra agentii economici în lupta pentru asigurarea resurselor de aprovizionare si a pietei de desfacere formeaza sistemul relatiilor de concurenta. Mijloacele si instrumentele utilizate în relatiile de concurenta se pot delimita în jurul produsului, pretului, promovarii si distributiei.
Concurenta este de doua tipuri:
- directa, manifestata între întreprinderile care realizeaza bunuri identice sau cu mici diferentieri, destinate satisfacerii aceleeasi game de nevoi;
- indirecta - manifestata între întreprinderile care se adreseaza acelorasi nevoi sau nevoi diferite prin oferta unei game variate de lucru.
Pentru a se asigura desfasurarea în bune conditii a activitatii economice, statul trabuie sa asigure un cadru concurential normal care presupune existenta urmatoarelor elemente si anume:
1. autonomia întreprinderii,
2. libertatea de înfiintare a oricarui tip de întreprindere,
3. promovarea celor mai rentabile produse din punct de vedere al intereselor fiecarei firme,
4. reglementari economico-financiare egale pentru toti agentii economici, indiferent de forma de proprietate,
5. formarea libera a preturilor,
6. stabilitate prin reglementari bugetare pe piata externa,
7. masuri pentru favorizarea participarii pe piata extrabugetara,
8. reglementari clare pentru sanctionarea prin instantele juridice a firmelor nerentabile.

În acest curs:

Rãsfoieste cursul